Toată lumea se străduiește (mai ales astăzi) să fardeze cât mai mult fața iubirii, crezând că imaginea ei astfel pavoazată va fi mult mai atractivă sau mai incitantă.
Puțini înțeleg că trebuie să te asiguri că ai fost erou pentru dragostea ta, că ai făcut ceea ce foarte puțini ar face sau ar gândi că s-ar putea face.
Că te-ai zidit acolo unde ai pus prima piatră de temelie, că ți-ai arătat adevărata față, cu bune, cu rele, cu slăbiciuni, cu haiducii, cu râset și plânset deopotrivă, că n-ai lăsat nimic din sinele tău autentic să fie străin celuilalt. Zidul acela însă poate fi graniță și obstacol de netrecut, nu neapărat temelie.
Ceea ce te unește, te desparte în același timp.
Androginul cuprindea cele două entități așezate spate în spate – nu că ar fi fost inconfortabil față în față, ci pentru a exprima acea coincidentia oppositorum care stă la baza lumii: atracția contrariilor.
Împreună, dar niciodată privindu-se în ochi, pentru că Adevărul e greu de revelat, poate că nici nu există în Absolut. Fiecare cu adevărul său. Cu jumătatea sa de ființă, pe care n-o poate privi în față. Așa le-a sortit Demiurgul. Așa vor rămâne.
Undeva, e o zonă care rămâne doar la nivel unic, individual, incapabilă să treacă dincolo, în Celălalt. Pe vecie. Conștientizând acest lucru, eviți drama. Sau tragedia. Sau neliniștea, frământarea, îndoiala.
Poate e mai ușor de înțeles așa partea misterioasă a iubirii, acea intangibilă zonă care pare de nestrăbătut.
Prin vălurile Mayei, doar unii pot vedea. Cei cu sufletul la vedere, ne-apărat de coaste și de carne. Deci cu atât mai fragili… Despre ce este iubirea vorbesc toți ”cunoscătorii”. Cei care au trecut prin spinii ei – tac. După cum se știe, tăcerea este adevăratul răspuns.
Ce e de făcut?
Între enigmele lumii, Iubirea rămâne etern pe un loc fruntaș: ”Nu cerceta aceste legi/Căci ești nebun de le-nțelegi!”

Psyche însuflețită de sărutul lui Cupidon (1793) Muzeul Luvru, Paris (sursă foto: ro.pinterest.com)

A fi iubit pentru ceea ce este, este cea mai mare excepție.

Marea majoritate iubește în ceilalți doar ceea ce îi împrumută, ei înșiși, versiunea lor despre el.

Johann Wolfgang von Goethe

*****

În momentul în care vrem să credem ceva, vedem dintr-o dată toate argumentele pentru asta și devenim orbi la argumentele împotriva lui. Uneori dragostea ne orbește, alteori ne lasă să vedem.

George Bernard Shaw

*****

Dragostea adevărată este ca fantomele, despre care toată lumea vorbește și puțini le-au văzut.

Francois de La Rochefoucauld

*****

Dragostea nu are nimic de-a face cu ceea ce te aștepți să obții – doar ceea ce te aștepți să oferi – care este totul. Ce vei primi în schimb e relativ. Dar chiar nu are nicio legătură cu ceea ce dai. Dăruiești pentru că iubești și nu poți să nu dai.

 Katharine Hepburn

*****

Dragostea este un foc. Dar dacă îți va încălzi vatra sau îți va arde casa, nu poți spune niciodată.

Joan Crawford

*****

Dragostea nu privește cu ochii, ci cu mintea și, prin urmare, este Cupidon înaripat pictat orb.

 William Shakespeare

*****