Fascinanta lume a gheișelor

Am revăzut un film care mi-a plăcut atât de mult, încât aș putea să-l reiau de nenumărate ori fără să mă plictisesc. Întotdeauna mai e ceva de oferit, un simbol de descifrat, o frază de pus pe gânduri. În plus, am mai scris despre categorii de femei distincte, AICI. Așadar, să aprofundăm subiectul! Gheișele sunt un simbol iconic al culturii japoneze, reprezentând o tradiție veche și profundă, învăluită în mister și adesea înțeleasă greșit. Pentru a înțelege pe deplin lumea lor, trebuie să pătrundem cu o privire obiectivă în istoria, arta și rolul social al gheișelor în Japonia.

Termenul „gheișă” provine din limba japoneză și este compus din două caractere kanji: 芸 (gei) și 者 (sha). Caracterul 芸 (gei) înseamnă „artă”, „performanță” sau „abilitate”, în timp ce 者 (sha) înseamnă „persoană” sau „practician”. Prin urmare, termenul „gheișă” poate fi tradus literal ca „persoană a artelor” sau „artist”.

Gheișele, cunoscute în Japonia ca „geiko” sau „maiko” (în cazul ucenicelor), au originile în perioada Edo (1603-1868). Inițial, rolul lor era acela de a fi gazde și entertainere în „ochaya” (case de ceai), unde întrețineau clienții cu muzică, dans și conversație. Este important de menționat că, spre deosebire de o concepție greșită comună, gheișele nu sunt angajate în servicii de natură sexuală; ele sunt, în schimb, artiste și purtătoare ale tradițiilor culturale japoneze.

Despre viața fascinantă a gheișelor

Educația gheișelor

Devenirea unei gheișe necesită ani de formare riguroasă. Fetele încep ca „maiko” în jurul vârstei de 15 ani. Învățăturile includ lecții de muzică tradițională, dans, muzică (cum ar fi cântatul la shamisen), ceremonia ceaiului și alte forme de artă japoneză, precum și modalități de conversație și etichetă. Procesul de transformare în gheișă este nu doar o educație artistică, ci și o imersiune într-un mod de viață. Gheișele trăiesc adesea în case speciale numite „okiya” în timpul anilor lor de formare. Okiya este administrată de o femeie mai în vârstă cunoscută sub numele de „okāsan” (mama), care este responsabilă pentru formarea și îngrijirea maiko-urilor și gheișelor din casă. În okiya, ele învață nu doar despre artă, ci și despre gestionarea vieții cotidiene și a afacerilor. Odată ce formarea este completă, gheișele participă la evenimente și întâlniri în „ochaya” (case de ceai) și alte locații, unde își prezintă abilitățile artistice. Ele cântă, dansează, poartă conversații și participă la jocuri tradiționale, oferind divertisment pentru clienți.

Sayuri (Ziyi Zhang) ‘Memoirs of a Geisha’ 2005. Costume: Colleen Atwood.

Codul moral și profesional

Formarea unei gheișe implică un proces riguros și complex, în care sunt predate o serie de abilități și lecții esențiale. Aceste lecții sunt fundamentale pentru dezvoltarea profesională și personală a unei gheișe. Iată câteva dintre ele:

  • Una dintre cele mai importante lecții este învățarea artelor tradiționale japoneze. Aceasta include dansul tradițional, muzica (cum ar fi cântatul la shamisen, un instrument cu trei corzi), cântatul și alte forme de expresie artistică.
  • Gheișele trebuie să stăpânească ceremonia ceaiului japoneză, o tradiție culturală profundă și o formă de artă în sine. Acesta nu este doar un ritual de pregătire a ceaiului, ci și un act de ospitalitate și rafinament.
  •  Abilitatea de a purta conversații elegante și interesante este crucială. Gheișele învață cum să fie bune ascultătoare și cum să mențină discuții plăcute și inteligente. De asemenea, învață regulile de etichetă și bune maniere specifice culturii japoneze.
  •  Gheișele trebuie să fie experte în controlul emoțiilor și expresia lor subtilă. Această abilitate este esențială atât în performanțele lor artistice, cât și în interacțiunile cu clienții.
  • Învățarea modului de a purta kimono, aplicarea machiajului tradițional și aranjarea părului sunt, de asemenea, parte esențială a formării. Aceste abilități nu sunt doar despre aspectul exterior, ci și despre exprimarea identității și statutului lor profesional.
  • Cunoașterea istoriei și culturii japoneze este vitală, deoarece multe din performanțele și conversațiile gheișelor se bazează pe aceste cunoștințe. Ele trebuie să înțeleagă contextul cultural în care își exercită meseria.
  •  Dincolo de abilitățile artistice și sociale, formarea unei gheișe include dezvoltarea disciplinei personale și a rezistenței. Profesia de gheișă necesită ore lungi de muncă și un angajament profund față de artă și perfecționare continuă.

După cum se vede, viața unei gheișe este structurată și disciplinată. Ele trebuie să respecte un program strict și să urmeze reguli stricte legate de comportament, îmbrăcăminte și etichetă. Perfecționarea continuă a abilităților lor artistice și menținerea condiției fizice sunt și ele esențiale.

Sayuri (Ziyi Zhang) ‘Memoirs of a Geisha’ 2005 (2). Costume: Colleen Atwood.

Gheișele sunt custozi ai culturii și tradițiilor japoneze

Ele participă la festivaluri tradiționale și evenimente culturale și adesea contribuie la păstrarea și promovarea artelor tradiționale japoneze. Deși gheișele au vieți sociale restricționate în timpul formării lor, odată devenite profesioniste, ele pot avea o viață socială mai liberă. Cu toate acestea, ele continuă să mențină un grad de rezervă și profesionalism în interacțiunile lor.

Vestimentația gheișelor este o artă plină de simbolism

Vestimentația și machiajul unei gheișe sunt distinctive și pline de semnificații. Kimonoul lor, de obicei, este o operă de artă în sine, cu modele elaborate și adesea reflectă sezonul sau ocazia. Machiajul tradițional alb, cu buze roșii și contururi accentuate, este un alt aspect iconic al gheișei, simbolizând frumusețea și rafinamentul. Vestimentația gheișelor este un element fundamental al identității și artei lor, fiecare piesă fiind plină de semnificație și realizată cu o măiestrie deosebită. Iată detaliile principalelor componente ale ținutei unei gheișe:

 Kimonoul este piesa centrală a vestimentației unei gheișe. Este un articol de îmbrăcăminte tradițional japonez, lung, cu mâneci ample. Kimono-urile gheișelor sunt de obicei realizate din mătase și au modele elaborate, care pot varia în funcție de sezon, ocazie și statutul gheișei. Un kimonou poate fi un indicator al statutului unei gheișe; de exemplu, maiko (gheișa ucenică) poartă kimonouri cu mâneci mult mai lungi și culori mai vii decât gheișele mai experimentate. Designul și materialul unui kimono sunt reprezentative pentru estetica japoneză, care pune accent pe frumusețe, simplitate și rafinament. Modelele și culorile unui kimono pot reflecta sezonul, ocazia sau chiar personalitatea și statutul purtătorului.  În trecut, stilul, culoarea și materialul kimonoului puteau indica statutul social și bogăția purtătorului. Deși această distincție este mai puțin evidentă în zilele noastre, kimonoul rămâne un indicator al respectului pentru etichetă și tradiție.  Multe kimonouri prezintă modele inspirate din natură, cum ar fi flori, păsări, râuri și munți. Aceasta reflectă aprecierea profundă a japonezilor pentru natură și schimbările sezoanelor.

Confecționarea unui kimono este o formă de artă în sine, implicând măiestrie și atenție la detalii. Fiecare kimono poate fi considerat o operă de artă, având modele unice și adesea realizate manual prin tehnici tradiționale. În contexte formale, cum ar fi nunți, înmormântări sau ceremonii de ceai, purtarea unui kimono este o expresie a respectului și seriozității ocaziei.

Obi este o centură largă de mătase, legată la spate într-un nod complex, cunoscut sub numele de „obi musubi”. Există diverse stiluri de a lega obi, fiecare având semnificații diferite și fiind alese în funcție de eveniment și statutul gheișei. Obi-urile sunt adesea opere de artă în sine, cu broderii și modele bogate.

Tabi sunt șosete tradiționale japoneze, care se împart la degetul mare, permițând purtarea sandalelor zōri sau geta. Acestea sunt de obicei de culoare albă și sunt făcute din bumbac.

Zōri sunt sandale plate realizate din mătase, bambus, sau alte materiale, în timp ce geta sunt sandale de lemn cu talpă înaltă. Alegerea dintre zōri și geta depinde de ocazie și de vestimentația generală.

 Kanzashi sunt accesorii pentru păr, folosite pentru a decora coafurile complexe ale gheișelor. Aceste ornamente pot include flori din mătase, bețișoare decorative și alte elemente care reflectă sezonul sau evenimentul specific. Coafura și kanzashi-urile unei maiko sunt în mod particular elaborate și colorate.

Deși nu este o piesă de vestimentație, machiajul este un aspect esențial al prezentării unei gheișe. Acesta include fața pictată în alb cu pudră de orez, buzele conturate în roșu intens și accentuarea ochilor și sprâncenelor. Machiajul are rolul de a accentua expresiile faciale în timpul interpretărilor artistice.

În totalitate, vestimentația unei gheișe este un amestec de artă, tradiție și simbolism, fiecare element contribuind la aura de eleganță și mister care le înconjoară. Aceste ținute nu doar că reflectă un profund respect pentru tradiție, dar sunt și o expresie a măiestriei și rafinamentului individual al fiecărei gheișe.

Rolul social și cultural

Gheișele sunt păstrătoarele unor tradiții culturale importante. În lumea lor, denumită „karyūkai” (lumea florilor și a sălciilor), ele perpetuează artele tradiționale japoneze, oferind un pod între trecutul istoric și prezentul modern. Rolul lor în societatea japoneză a evoluat, însă rămân simboluri ale eleganței, culturii și misterului.

În zilele noastre, numărul gheișelor a scăzut semnificativ, dar ele continuă să fie un aspect fascinant și respectat al culturii japoneze. Turismul în cartierele gheișelor, precum Gion în Kyoto, oferă vizitatorilor o fereastră spre această lume enigmatică și frumoasă.

Sunt gheișele prostituate?

Nu, gheișele nu sunt prostituate. Această concepție greșită comună este adesea rezultatul unei neînțelegeri a rolului și statutului gheișelor în societatea japoneză. Gheișele sunt artiste și profesioniste în domeniul divertismentului tradițional japonez, nu lucrătoare în domeniul sexului.

Rolul principal al unei gheișe este acela de a fi gazdă și de a oferi divertisment în „ochaya” (case de ceai) și la evenimente private. Ele sunt instruite în diverse forme de artă, cum ar fi dansul tradițional, cântatul, muzica (de exemplu, tocare la shamisen, un fel de laută tradițională japoneză), conversația, poezia și ceremonia ceaiului. Gheișele sunt, de asemenea, experte în eticheta socială și în arta conversației, fiind apreciate pentru abilitatea lor de a crea o atmosferă plăcută și rafinată.

În perioada premodernă a Japoniei, existau confuzii între gheișe și „oiran” sau curtezane, care erau femei din clasele de divertisment ale Japoniei și care ofereau servicii sexuale. Cu toate acestea, rolul și funcțiile gheișelor au fost distincte de cele ale curtezanelor. Gheișele erau și sunt considerate artiste și profesioniste în divertisment, cu un accent puternic pe talentul artistic și eticheta socială. În concluzie, gheișele nu sunt doar simple entertainere; ele sunt custozi ai unei arte vechi, simboluri ale rafinamentului și exemple ale dedicării față de conservarea tradițiilor culturale. Prin prezența și arta lor, gheișele continuă să aducă frumusețea și profunzimea culturii japoneze în lumea modernă.

Ecranizări celebre

Lumea gheișelor din Japonia a fascinat și inspirat numeroase ecranizări, atât în cinematografia japoneză, cât și în cea internațională. Aceste filme adesea explorează complexitatea vieții și culturii gheișelor, uneori cu acuratețe istorică și alteori cu o abordare mai liberă. Iată câteva dintre cele mai cunoscute și apreciate ecranizări despre lumea gheișelor:

  1. „Memoirs of a Geisha” (2005): Filmul pe care vi-l recomand cu toată dragostea și despre care v-am relatat la începutul articolului. E disponibil pe Neflix. Bazat pe romanul cu același nume scris de Arthur Golden, acest film este probabil cea mai cunoscută ecranizare occidentală a vieții gheișelor. Regizat de Rob Marshall și avându-le în rolurile principale pe Zhang Ziyi, Gong Li și Michelle Yeoh, filmul prezintă povestea unei tinere fete care devine una dintre cele mai renumite gheișe din Kyoto în perioada premergătoare și din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Deși filmul a fost criticat pentru inexactități culturale și istorice, a fost lăudat pentru scenografia și costumele sale spectaculoase.Nota Bene: Deși este o lucrare de ficțiune, Golden a fost inspirat de interviurile pe care le-a avut cu Mineko Iwasaki, una dintre cele mai renumite gheișe ale Japoniei în anii ’70. Mineko Iwasaki, născută în 1949, a fost o gheișă de top în districtul Gion din Kyoto și a avut o carieră impresionantă începând din adolescență până la retragerea ei la vârsta de 29 de ani. După publicarea romanului, a apărut o controversă majoră: Iwasaki a susținut că Golden a promis să-i păstreze anonimitatea și a acuzat că autorul a prezentat în mod incorect și negativ cultura gheișelor, în special în ceea ce privește relațiile sexuale și viața personală.

    În special, Iwasaki a fost nemulțumită de modul în care Golden a portretizat relațiile gheișelor cu clienții lor, sugerând că acestea erau de natură sexuală, ceea ce a contrazis ferm poziția ei că gheișele sunt artiste și nu lucrătoare sexuale. Această neînțelegere a fost amplificată de reprezentarea romanului și a filmului adaptat ulterior, care au continuat să perpetueze stereotipuri și concepții greșite despre viața gheișelor.

    În 2002, Mineko Iwasaki a publicat propria ei carte, „Geisha, a Life” (cunoscută în unele țări ca „Geisha of Gion”), pentru a clarifica și a oferi o reprezentare mai exactă și respectuoasă a vieții gheișelor. În cartea ei, Iwasaki descrie detaliat formarea și cariera sa ca gheișă, oferind o perspectivă interioară asupra acestei lumi închise și profund respectate. Cartea ei a fost primită ca o sursă importantă și autentică privind cultura gheișelor și este considerată o contrapondere valoroasă la romanul lui Golden.

  2. „Geisha” (1983): Un film japonez regizat de Hideo Gosha, care prezintă o perspectivă mai realistă asupra vieții gheișelor. Filmul explorează aspectele mai puțin glamuroase ale vieții în districtul gheișelor, inclusiv dificultățile și provocările cu care se confruntă acestea.
  3. „A Geisha” (1953): Cunoscut și sub numele de „Gion Bayashi”, acest film japonez regizat de Kenji Mizoguchi este o operă clasică a cinematografiei japoneze. Povestea se concentrează asupra unei tinere fete care devine maiko (gheișă ucenică) și a relației ei cu mentorul său. Filmul este apreciat pentru modul în care prezintă tradițiile și provocările cu care se confruntă gheișele în Japonia postbelică.
  4. „The Life of Oharu” (1952): Tot un film de Kenji Mizoguchi, „The Life of Oharu” explorează povestea unei femei din clasa samurailor care, după o serie de evenimente nefericite, ajunge să fie gheișă. Filmul este recunoscut pentru critica sa adusă structurilor sociale rigide și pentru portretizarea sensibilă a femeii japoneze.
  5. „Sisters of the Gion” (1936): Un alt film clasic de Mizoguchi, care urmărește viața a două surori gheișe în Kyoto. Filmul este cunoscut pentru explorarea dinamicilor sociale din cartierul gheișelor și pentru comentariile sale asupra statutului femeilor în societatea japoneză.

Aceste filme oferă o fereastră spre lumea misterioasă și fascinantă a gheișelor, fiecare abordând subiectul într-un mod unic. De la portretizări romantice la examinări realiste, ele reflectă diversitatea și complexitatea vieții gheișelor în cultura japoneză.

Despre lumea gheișelor, așa cum este ea văzută

Arthur Golden în „Memoirs of a Geisha”: „O gheișă este un artist al lumii plutitoare. Ea dansează, ea cântă. Ea vă distrează, toate cu scopul de a vă face să vă simțiți mai plin de viață, mai interesant și mai fericit.”

Liza Dalby, prima gheișă occidentală și autoarea cărții „Geisha”: „Gheișa, în calitate de artistă, trebuie să fie un rezervor de multe talente și multe arte.”

Mineko Iwasaki, gheișă renumită și inspirație pentru „Memoirs of a Geisha”: „Inima unei gheișe este ca un ocean într-un furtun, mereu schimbător, mereu rămânând același.”

Arthur Golden: „Viața este ca o ceremonie a ceaiului, frumusețea stă în atenția acordată fiecărui mic detaliu.”

Fay Maschler, critic culinar, în descrierea experienței sale cu gheișele: „Gheișele sunt flori; nu ești aici pentru a le culege, ești aici pentru a le admira.”

Kenneth Champeon în „The Floating World”: „Lumea gheișelor este o lume a frumuseții, discreției și a artei, un loc unde fiecare gest și fiecare cuvânt are un înțeles.”

În Evul Mediu