Întunecatul Ev Mediu aduce o nouă perspectivă asupra prostituției… și totuși, viața merge înainte!

• continuarea de AICI

Întunecatul Ev Mediu, spaima oamenilor de rând… Prostituția în Evul Mediu prezintă o panoramă complexă și contradictorie, influențată de factori religioși, sociali și economici. În această perioadă, atitudinile față de prostituție erau adesea ambivalente, reflectând tensiunile dintre moralitatea religioasă și realitățile economice și sociale. În multe orașe europene medievale, prostituția era o practică reglementată și chiar tolerată, în ciuda opoziției Bisericii. Se recunoștea că prostituția servește un rol social, oferind un canal pentru satisfacerea nevoilor sexuale în afara căsătoriei, percepute ca un mod de a preveni „lucruri mai rele” cum ar fi adulterul sau violul. Multe orașe aveau cartiere specifice unde prostituția era permisă, uneori chiar în bordeluri deținute de municipalitate.

Bordelurile 

În labirintul străzilor înguste și întortocheate ale orașelor medievale, ascunse adesea în spatele fațadelor modeste, se găseau bordelurile – instituții ale nopții, ce ofereau refugiu celor în căutare de plăceri interzise. Atmosfera din aceste locuri era una plină de contradicții, în care decadența și sărăcia se întâlneau adesea. Bordelurile medievale erau de obicei situate în cartiere specifice, deseori la marginea orașelor sau în apropierea porturilor și piețelor. Clădirile în sine erau rareori grandioase, multe fiind case obișnuite adaptate pentru a servi scopului lor. Unele dintre aceste bordeluri aveau ferestre mari, acoperite cu draperii sau obloane, menite să păstreze discreția. Interiorul  era practic, dar uneori surprinzător de confortabil. Camerele puteau fi mici și întunecoase, iluminate slab de lumânări sau felinare. Mobilierul era simplu, adesea limitându-se la un pat, un scaun și poate o masă mică. În bordelurile mai sofisticate, camerele puteau fi decorate cu țesături colorate, perne și chiar cu tapiserii pentru a oferi un aer de opulență. Atmosfera în bordeluri varia considerabil. În unele, aerul era încărcat de muzică, râsete și conversații, în timp ce în altele domina o tăcere apăsătoare, întreruptă doar de zgomotele ocazionale ale activității din camere. Parfumurile ieftine se amestecau cu mirosul de fum și de alcool, creând un amestec greu, adesea sufocant. Femeile care lucrau în aceste bordeluri proveneau din diferite medii, dar multe dintre ele erau sărace și fără alte opțiuni de supraviețuire. Ele erau adesea supuse unui tratament dur de către proxeneți și clienți și aveau puține șanse de a ieși din această viață.

Unele bordeluri erau operate și supravegheate chiar de autoritățile locale, care le vedeau ca un mod de a controla și reglementa prostituția. În aceste cazuri, bordelurile puteau fi ceva mai regulate, cu reguli stricte și chiar cu măsuri de igienă. Bordelurile din Evul Mediu erau locuri de refugiu și de escapadă pentru bărbații epocii, dar, pentru femeile care lucrau acolo, ele reprezentau adesea capcane ale disperării și sărăciei. În zidurile lor se ascundea o lume întunecată, departe de ideile romantizate ale cavalerismului și onoarei, o lume unde supraviețuirea și nevoile umane prima în fața moralității și legii.

Atitudinea Bisericii

Biserica Catolică – forul de autoritate superior –  era ostilă prostituției, considerând-o un păcat, dar în practică adopta adesea o poziție pragmatică. Uneori, clericii și instituțiile religioase chiar posedau bordeluri sau primeau taxe de la acestea. În același timp, existau și mișcări de reformă care încercau să combată prostituția și să ofere sprijin femeilor care doreau să părăsească această viață de compromis. Legile referitoare la prostituție variau de la un loc la altul. În unele regiuni, erau legi care reglementau aspecte precum locația bordelurilor, tarifele și sănătatea prostituatelor. În alte locuri, prostituția era interzisă complet, deși adesea aceste interdicții erau greu de aplicat. În perioadele de epidemii, cum a fost Ciuma Neagră, prostituatele erau adesea acuzate că răspândesc boala și erau supuse persecuțiilor.

Celebrități – din seria prostituatelor ”de lux”: Imperia Cognati

… o figură istorică fascinantă din Roma Renașterii, cunoscută pentru frumusețea, inteligența și influența ei, fiindcă ea a rămas în istorie ca un simbol al curtezanelor de lux din acea perioadă – supranumită ”Imperia La Divina” sau ”zeița iubirii”. Născută pe 3 august 1486 de către o curtezană de rang mediu, cu un tată necunoscut, Imperia a crescut primind educația mamei ei (Diana di Pedro Cognati), într-o lume unde Roma era centrul puterii politice și religioase, dar și un oraș plin de intrigi și plăceri. În această lume, Imperia și-a făcut un nume datorită frumuseții și inteligenței sale remarcabile. Stăpânea arta scrierii, a dansului, citea în câteva limbi străine, cânta la diferite instrumente muzicale, compunea madrigaluri, astfel încât făcea o figură distinctă în lumea femeilor ”de lux”, fără a se amesteca cu lumea prostituatelor care acoperea circa 10% din populația zonei.

Imperia a devenit rapid cunoscută în cercurile înalte ale societății romane. Ea nu era doar o însoțitoare pentru bărbați de rang înalt, dar și o femeie cu educație și abilități de conversație impresionante. În acea perioadă, a fi curtezană nu însemna doar a oferi servicii sexuale, ci și a fi o companionă cultivată și sofisticată. Se spune că Imperia a avut relații cu mulți dintre bărbații puternici ai vremii, inclusiv cu membri ai familiei Borgia, cu Agostino Chigi (căruia i-a dăruit o fiică) și chiar cu câțiva cardinali. Influența ei la curtea papală a fost notabilă, iar ea a fost adesea implicată în jocurile de putere ale epocii. Rafael însuși a fost inspirat de frumusețea ei, turnând-o în tiparul acelor Venus întinse pe pat care pot fi și astăzi admirate pe fațadele unor clădiri din Roma sau celebrele Galatee din picturile lui.

Imperia a murit în mod misterios pe 13 august 1512, la vârsta de 26 de ani. Există speculații că moartea ei ar fi putut fi un suicid din dragoste sau că a fost otrăvită, dar detaliile exacte nu sunt cunoscute.

Un aspect interesant este că Imperia a fost modelul pentru statuia „Pasquino”, una dintre cele mai celebre statui vorbitoare din Roma. Această statuie era un loc unde romanii obișnuiau să afișeze epigrame satirice care criticau autoritățile politice și religioase. Imperia Cognati rămâne o figură emblematică a Renașterii italiene, simbolizând frumusețea, inteligența și complexitatea rolului femeilor într-o epocă dominată de bărbați. Viața și moștenirea ei continuă să fascineze și să inspire, oferind o fereastră către lumea colorată și plină de contraste a Romei Renașterii.

Giulia Farnese

a fost o figură istorică notabilă din Italia secolului al XV-lea și al XVI-lea, cunoscută mai ales pentru relația sa cu Papa Alexandru al VI-lea, Rodrigo Borgia. Născută în 1474, Giulia provenea din nobilimea italiană și a devenit cunoscută pentru frumusețea ei remarcabilă, fiind adesea numită „Giulia la Bella” (Giulia cea Frumoasă).

Lotte Verbeek as Giulia Farnese in The Borgias (pinterest.com)

Giulia s-a căsătorit în adolescență cu Orsino Orsini, un aranjament care a servit la consolidarea alianțelor politice între familiile lor. Prin această căsătorie, ea a intrat în cercurile de influență ale Romei, unde l-a întâlnit pe Rodrigo Borgia, pe atunci cardinal. După ce Borgia a devenit Papa Alexandru al VI-lea în 1492, Giulia a devenit una dintre amantele sale, deși era cu mult mai tânără decât el. Relația lor a fost bine cunoscută și a stârnit multe zvonuri și scandaluri în epocă. Giulia a avut o influență considerabilă la curtea papală și a fost implicată în multe dintre afacerile politice și religioase ale vremii.

În calitate de amantă a Papei, Giulia a avut acces la putere și bogăție. Se spune că influența ei asupra Papei Alexandru al VI-lea a fost semnificativă, iar ea a fost implicată în diverse scheme politice și manevre de curte. De asemenea, se crede că a intervenit în numele multor persoane care căutau favoruri sau protecție de la Biserica Catolică. Povestea lor de amor ”complicat” a inspirat și serialul ”The Borgias”, care explorează viața și intrigile familiei Borgia, una dintre cele mai notorii și influente dinamastii din timpul Renașterii italiene. Serialul a fost creat de Neil Jordan și a fost difuzat inițial între 2011 și 2013. Acesta oferă o privire dramatică și adesea senzuală asupra ascensiunii și căderii acestei familii puternice, cu accent pe figura patriarhului Rodrigo Borgia, care devine Papa Alexandru al VI-lea. Cu Jeremy Irons în rolul principal, filmul e de senzație!

După moartea Papei Alexandru al VI-lea în 1503, Giulia s-a retras din viața publică și a trăit restul zilelor departe de centrul puterii politice. A murit în 1524. Giulia Farnese a rămas în istorie ca exemplu al influenței femeilor în politică și religie în Renașterea italiană, în ciuda constrângerilor sociale și a limitărilor impuse femeilor în acea perioadă.

Giulia Farnese este un personaj popular în multe lucrări de ficțiune și reprezentări artistice, unde este adesea portretizată ca simbol al frumuseții, seducției și puterii feminine într-o epocă dominată de bărbați. Viața și relația ei cu Papa Alexandru al VI-lea sunt subiecte de fascinație continuă, exemplificând complexitatea și intrigile curții papale în timpul Renașterii.

 

Dacă vă interesează subiectul, am creat o listă de cărți & filme care explorează tema prostituției în Evul Mediu – deși ele sunt destul de rare, dat fiind că majoritatea producțiilor cinematografice care se ocupă de această perioadă istorică tind să se concentreze pe alte aspecte ale vieții medievale, precum războaiele, cavalerismul sau viața religioasă. Cu toate acestea, există câteva filme care, fie direct, fie tangențial, abordează subiectul  în contextul medieval. Iată câteva exemple:

1. „The Name of the Rose” (”Numele trandafirului”) (1986): Deși nu se concentrează în mod specific pe lumea prostituatelor, acest film bazat pe romanul lui Umberto Eco include elemente ale vieții cotidiene din Evul Mediu, inclusiv aspecte ale sexualității și prostituției. Filmul, care se desfășoară într-o mănăstire italiană din secolul al XIV-lea, explorează o serie de crime misterioase.
2. „Marquise” (1997): Acest film francez nu este strict despre Evul Mediu, ci despre perioada ulterioară, Barocul, și se concentrează pe povestea unei actrițe care își începe cariera ca dansatoare și curtezană. Deși nu este situat în Evul Mediu, oferă o perspectivă asupra vieții unei femei într-o epocă istorică asemănătoare. În rolul principal, Sophie Marceau.
3. „Aferim!” (2015): Filmul românesc „Aferim!” explorează viața în Țările Române în secolul al XIX-lea, prezentând și aspecte ale prostituției. Deși nu este un film medieval, abordează teme asemănătoare și oferă o perspectivă asupra istoriei europene dintr-un unghi mai puțin comun.
4. „Dangerous Beauty” (1998): Acest film, cunoscut și sub numele de „The Honest Courtesan”, este bazat pe viața poetesei și curtezanei Veronica Franco din Veneția renascentistă. Deși are loc în Renaștere și nu în Evul Mediu, filmul oferă o perspectivă asupra vieții unei femei care alege calea prostituției ca mijloc de supraviețuire într-o societate patriarhală.
5. „Canterbury Tales” (1972): Inspirat de lucrările lui Geoffrey Chaucer, acest film include povești care se desfășoară în Anglia medievală și abordează diferite aspecte ale vieții, inclusiv sexualitatea și prostituția.

Bel Esprit