Blandiana este numele unei cetăți romane și cel al satului din care-i venea mama.

Ana este rima sonoră, luminoasă și caldă care rotunjește un nume de poezie.

Ana Blandiana, ca un cântec de doină. De altfel, am aflat că așa îi spune lumea Otiliei Valeria Coman – Doina!

sursa foto

Când pleci,

Nu știu care dintre noi a plecat,

Când întind mâna

Nu știu dacă nu mă caut pe mine,

Când îți spun: te iubesc,

Nu știu dacă nu mie îmi spun

Și mi se face rușine.

Odinioară

Știam cum arăți,

Erai

Nespus de înalt și de subțire,

Știam de unde-ncepi

Și unde mă sfârșesc,

Îți găseam ușor

Buzele, gâtul,

Clavicula dulce,

Umărul copilăresc.

De mult, îmi amintesc,

Eram doi,

Țin minte cum ne țineam de mână…

Cine-a fost înfrânt dintre noi?

Cine-a putut să rămână?

Singurul trup este al tău

Sau al meu?

Și mi-e atât de dor …

”Cine dintre noi”

Ana Blandiana și Romulus Rusan

„Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,
Înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile-dezlănţuite femei,
Ploile proaspete şi plictisitoarele ploi fără sfârşit,
Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,
Îmi place să mă tăvălesc prin iarba lor albă, înaltă,
Îmi place să le rup firele şi să umblu cu ele în dinţi,
Să ameţească, privindu-mă astfel, bărbaţii.
Ştiu că-i urât să spui „Sunt cea mai frumoasă femeie”,
E urât şi poate nici nu e adevărat,
Dar lasă-mă atunci când plouă,
Numai atunci când plouă,
Să rostesc magica formulă „Sunt cea mai frumoasă femeie”.
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că plouă
Şi-mi stă bine cu franjurii ploii în păr,
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că-i vânt
Şi rochia se zbate disperată să-mi ascundă genunchii,
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că tu
Eşti departe plecat şi eu te aştept,
Şi tu ştii că te-aştept…”

foto wowbiz.ro

Citește și Cuplu