Blandiana este numele unei cetăți romane și cel al satului din care-i venea mama.
Ana este rima sonoră, luminoasă și caldă care rotunjește un nume de poezie.
Ana Blandiana, ca un cântec de doină. De altfel, am aflat că așa îi spune lumea Otiliei Valeria Coman – Doina!
Când pleci,
Nu știu care dintre noi a plecat,
Când întind mâna
Nu știu dacă nu mă caut pe mine,
Când îți spun: te iubesc,
Nu știu dacă nu mie îmi spun
Și mi se face rușine.
Odinioară
Știam cum arăți,
Erai
Nespus de înalt și de subțire,
Știam de unde-ncepi
Și unde mă sfârșesc,
Îți găseam ușor
Buzele, gâtul,
Clavicula dulce,
Umărul copilăresc.
De mult, îmi amintesc,
Eram doi,
Țin minte cum ne țineam de mână…
Cine-a fost înfrânt dintre noi?
Cine-a putut să rămână?
Singurul trup este al tău
Sau al meu?
Și mi-e atât de dor …
”Cine dintre noi”
Ana Blandiana și Romulus Rusan
foto wowbiz.ro
Citește și Cuplu
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.