o nouă zi a-nsetării începe
în vreme ce umbre-ntrupate pândesc, 
în spatele gratiilor ploii-nciudate,
prizonieri liberi, de vată, ce exersează șpagatul 
pe caldarâmul ud până la piele
ca pe-o nevinovată
figură de stil, un fel de acid pe care
nimeni nu pune bază.
mai stăruie și-o flacără mică, cu pieptul pietros,
dansează în două gutui
ca un cui ruginit de amoruri,
tomnaticului Ahile înfipt
tandru-n călcâi.
tu, Sete, mă bântui
și mă seduci iar, chiar de-am fost ieri credulă,
în aur
te tăvălești și mă-ndupleci
cu dinți pârguiți mă gâtui,
mă minți și mă mângâi.

foto tumblr.com

Citește și eos