Unul dintre cei mai importanți oameni de știință ai lumii: Isaac Newton. Sir Isaac Newton.
În lumea științei, puțini oameni de știință au fost la fel de influenți sau enigmatici ca Sir Isaac Newton. Un titan al matematicii și fizicii, viața personală a lui Newton a fost la fel de complexă și fascinantă ca teoriile sale revoluționare.
Omul din spatele geniului
Născut în Woolsthorpe, Lincolnshire, pe 4 ianuarie 1643, Newton a venit pe lume într-o familie marcată de tragedie. Tatăl său, un fermier prosper, a decedat înainte de nașterea lui Isaac. Mama sa, Hannah Ayscough, s-a recăsătorit când Newton era încă un copil mic, lăsându-l în grija bunicii sale. Acest început de viață tumultuos a pus bazele unei existențe dominate de sentimente de insecuritate și resentimente.
Deși a fost un student mediocru în primii ani de școală, curiozitatea lui Newton pentru lumea înconjurătoare a început să se manifeste în adolescență. Înclinația sa pentru construirea de modele și dispozitive mecanice a fost un indiciu timpuriu al geniului său tehnic.
După ce a fost readus de mama sa la Woolsthorpe, Newton a fost încurajat să urmeze cariera agricolă, dar spiritul său era îndreptat spre ceruri, nu spre pământ. Cu sprijinul unchiului său și a fostului său profesor, Newton a intrat la Colegiul Trinity din Cambridge în 1661, deschizându-i-se astfel porțile către lumea academică.
Newton era cunoscut pentru dedicarea sa intensă față de știință. Era un om rezervat și introvertit, alegând adesea să-și petreacă timpul în izolare, absorbit de problemele științifice. În ciuda naturii sale retrasă, Newton era profund religios, dar cu convingeri care se abăteau de la normele tradiționale ale Bisericii Anglicane. Interesul său pentru alchimie și cronologia biblică era la fel de intens ca pasiunea sa pentru matematică și fizică. În relațiile cu colegii săi oameni de știință, Newton era adesea conflictual și extrem de sensibil la critici. Disputele sale notorii, în special cu Robert Hooke și Gottfried Wilhelm Leibniz, au fost alimentate de o nevoie profundă de recunoaștere și respect pentru munca sa.
Deși geniul său științific este incontestabil, viața personală a lui Newton a fost lipsită de căldura relațiilor umane apropiate. Nu s-a căsătorit niciodată și nu există dovezi că a avut vreodată relații romantice sau copii. A avut perioade în care sănătatea sa mintală a fost precară, suferind un posibil colaps nervos în anii 1690.
În cele din urmă, legenda lui Isaac Newton rămâne una a unui om dedicat în totalitate științei, a cărui viață personală a fost la fel de complexă și retrasă ca teoriile pe care le-a dezvoltat.
Secretul vieții lui Isaac Newton
Isaac Newton (pinterest.com)
Scurt periplu prin ideile lui Newton
Legile mișcării: Una dintre cele mai mari realizări ale lui Newton a fost formularea celor trei legi ale mișcării, care au pus bazele mecanicii clasice. Prima lege, cunoscută și ca legea inerției, afirmă că un obiect va rămâne în repaus sau în mișcare uniformă într-o linie dreaptă dacă nu este acționat de o forță externă. A doua lege stabilește o relație între masa unui obiect, forța aplicată și accelerația sa. A treia lege, principiul acțiunii și reacțiunii, afirmă că pentru fiecare acțiune există o reacție egală și opusă.
Legea Gravitației Universale: În 1687, în lucrarea sa monumentală „Principia Mathematica”, Newton a formulat legea gravitației universale, descriind gravitația ca o forță atrăgătoare care acționează între toate masele din univers. Această teorie a fost inspirată, potrivit legendei, de căderea unui măr dintr-un copac, ducând la întrebarea „De ce mărul cade vertical spre pământ?”. Legea sa a gravitației a explicat atât căderea unui măr, cât și mișcările planetelor și stelelor.
Optica: Newton a fost, de asemenea, pionier în studiul opticii. El a demonstrat că lumina albă este compusă din culori diferite, pe care le-a dispersat folosind un prisma. Acest lucru a contrazis teoria dominantă a vremii, care susținea că culorile sunt produse de amestecarea luminii cu întunericul. În afară de descompunerea luminii albe prin prisma optică, Newton a făcut și alte observații importante în domeniul optică. El a studiat fenomenul de interferență și a fost primul care a înțeles că culoarea este o proprietate intrinsecă a luminii, nu ceva care este produs de interacțiunea cu sticla prismei.
Matematica: Newton a contribuit semnificativ și la matematică, fiind co-descoperitorul (împreună cu Gottfried Wilhelm Leibniz) al calculului infinitesimal. Calculul a devenit un instrument fundamental în știință, permițând matematicienilor și fizicienilor să modeleze sisteme complexe și să facă predicții precise.
Telescopul Reflectiv: Newton a inventat telescopul reflectiv, sau telescopul newtonian, în 1668. Acesta a fost un progres major în astronomie, deoarece telescopul lui Newton folosea un oglindă pentru a reflecta și concentra lumina, spre deosebire de telescoapele refractive care utilizau lentile. Această invenție a redus aberațiile cromatice asociate cu telescoapele refractive și a permis o imagine mai clară a cerului nocturnă.
Scalele de Temperatură: Newton a dezvoltat și o metodă timpurie pentru măsurarea temperaturii. Deși nu este la fel de cunoscută ca scara Celsius sau Fahrenheit, scala de temperatură a lui Newton a fost unul dintre primele sisteme care a încercat să cuantifice diferențele de căldură.
Contribuții în Alchimie (puțini știu faptul că Newton a peterecut 25 de ani studiind în secret alchimia!): Deși multe dintre ideile alchimiei nu sunt considerate valide în știința modernă, studiile lui Newton în acest domeniu arată cât de vast era interesul său pentru înțelegerea naturii.
Lucrări teologice și istorice: Newton a avut un interes profund în teologie și istoria antică. A scris extensiv, deși în mare parte nepublicat în timpul vieții sale, despre interpretarea biblică, cronologie și religie.
Legenda mărului
Legenda cu mărul care i-ar fi căzut în cap lui Isaac Newton este una dintre cele mai cunoscute și îndrăgite povești despre descoperirile științifice. Conform legendei, Newton a fost inspirat să formuleze legea gravitației universale după ce a observat un măr căzând dintr-un copac.
Povestea spune că, în timp ce se afla în grădina sa din Woolsthorpe Manor, Newton se gândea la forțele naturii și la mișcarea corpurilor cerești. În acel moment, a văzut un măr căzând dintr-un copac, ceea ce l-a făcut să se întrebe de ce mărul cade mereu perpendicular pe sol și nu într-o direcție laterală sau spre sus. Această observație simplă l-a condus la ideea că același tip de forță care face ca mărul să cadă pe pământ este responsabilă și pentru mișcarea Lunii și a altor corpuri cerești.
Cu toate acestea, este important să notăm că această poveste este mai mult o anecdotă simbolică decât un raport exact al modului în care Newton a formulat teoria gravitației. Nu există dovezi directe că un măr l-a lovit vreodată pe cap. Povestea mărului apare în memoriile unui contemporan al lui Newton, William Stukeley, care a scris că Newton i-a povestit această anecdote într-o conversație. Stukeley a relatat că Newton era inspirat de căderea unui măr în timp ce medita asupra forțelor naturii.
Indiferent de acuratețea literală a poveștii, ea rămâne o ilustrare atractivă a modului în care observațiile cotidiene pot conduce la idei revoluționare în știință și este adesea folosită pentru a exemplifica geniul intuitiv al lui Newton.
Opera magna
Iată câteva dintre cele mai importante opere ale lui Isaac Newton. Sir Isaac Newton, desigur:
- Philosophiæ Naturalis Principia Mathematica („Principiile matematice ale filozofiei naturale”, adesea numită simplu „Principia”) (1687): Aceasta este probabil cea mai faimoasă lucrare a lui Newton și una dintre cele mai influente cărți din istoria științei. „Principia” formulează legile mișcării și legea universală a gravitației. Aceste legi au pus bazele mecanicii clasice, explicând mișcarea corpurilor și orbitele planetelor.
- Opticks („Optica”, 1704): În această lucrare, Newton explorează natura luminii și a culorilor, precum și fenomenele de reflexie, refracție și dispersie a luminii. „Opticks” a contribuit semnificativ la teoria optică și la înțelegerea naturii luminii.
- De Motu Corporum in Gyrum („Despre mișcarea corpurilor în orbite”, 1684): Acesta este un tratat care a precedat „Principia” și în care Newton a început să formuleze conceptele de forță gravitațională și legile mișcării.
- Arithmetica Universalis („Aritmetica Universală”, publicată în 1707): Aceasta este o compilație a notițelor lui Newton despre algebră, în care prezintă teoreme despre sistemele de ecuații algebrice.
- Method of Fluxions („Metoda Fluxiunilor”, scrisă în 1671, publicată postum în 1736): Aceasta este lucrarea în care Newton prezintă fundamentele calculului diferențial și integral. „Method of Fluxions” a fost un element crucial în dezvoltarea matematicii moderne.
Vorbele mari din spatele geniului
„Dacă am văzut mai departe, este pentru că am stat pe umerii giganților.”
„Ce știu eu este o picătură, ce nu știu este un ocean.” –
„Pot calcula mișcarea corpurilor cerești, dar nu nebunia oamenilor.”
„Natura este plăcută și se bucură de regularitate și simetrie.”
„Adevărul este copilul timpului; nu autoritatea.”
„Am fost doar un copil care se joacă pe malul mării, și m-am distrat găsind din când în când un pietroi mai neted sau o scoică mai frumoasă decât de obicei, în timp ce marea adevărului zăcea nedescoperită înaintea mea.”
Dependent de studiu și cercetare
Isaac Newton nu a fost niciodată căsătorit. De-a lungul vieții sale, el a rămas celibatar și nu există dovezi sau înregistrări care să sugereze că a avut vreo relație romantică sau că a fost implicat într-o căsătorie. Newton a petrecut majoritatea timpului său dedicat cercetărilor științifice și studiilor sale, având o viață personală retrasă și concentrându-se aproape exclusiv pe munca sa academică și științifică. Această absență a unei vieți de familie sau romantice este remarcabilă, mai ales luând în considerare importanța și impactul său în știință.
Finit coronat opus
Isaac Newton a fost înnobilat de către regina Anne a Angliei în anul 1705. Acest act de recunoaștere a venit ca urmare a contribuțiilor sale remarcabile în domeniul științei, în special pentru lucrările sale în matematică, fizică (în special mecanică și teoria gravitației) și astronomie. Înnobilarea lui Newton l-a făcut să devină, pentru posteritate, Sir Isaac Newton, unul dintre puținii oameni de știință care au primit acest onor în timpul vieții. Acest titlu de cavaler este un semn al aprecierii și recunoașterii publice a importanței și impactului muncii sale pentru știință și societate. Este de remarcat faptul că înnobilarea oamenilor de știință era un eveniment rar în acea perioadă, ceea ce subliniază și mai mult realizările excepționale ale lui Newton.
Sir Isaac Newton a murit în somn, pe 31 martie 1727 și a fost înmormântat cu onoruri la Westminster Abbey. Moștenirea sa științifică continuă să fie un pilon fundamental în știință, iar lucrările și teoriile sale rămân esențiale în înțelegerea lumii în care trăim. Newton nu doar că a schimbat modul în care privim universul, dar a deschis și drumul către noi orizonturi științifice, inspirând generații întregi de oameni de știință și gânditori.
Piatra de mormânt a lui Isaac Newton, situată în Westminster Abbey, Londra, are o inscripție care reflectă importanța și geniul său. Inscripția, redactată în latină, omagiază realizările sale și impactul pe care l-a avut asupra științei și matematicii. Textul inscripției poate fi tradus aproximativ astfel:
„Aici odihnește Sir Isaac Newton, Cavaler, care prin viguroasa putere a minții sale aproape divină, a fost primul care a demonstrat prin matematică teoremele mișcării și figurilor planetelor, sateliților, cometelor, mareelor, și altele necunoscute, și care a unit cele mai mari descoperiri ale predecesorilor săi într-un singur sistem, în care se găsesc demonstrații precise ale legilor naturii deținute de cea mai înaltă evidență. El a fost un exemplu de virtute, pietate, modestie și puritate a vieții. De aceea, locuitorii acestei lumi vorbesc despre el cu admirație, posteritatea îl va admira mereu, și va dura cât timpul însuși. Născut la 25 decembrie 1642, a decedat la 20 martie 1727.”
Alexander Pope, unul dintre cei mai cunoscuți poeți ai secolului al XVIII-lea, a scris un epitaful celebru în onoarea lui Isaac Newton, care reflectă admirația profundă pe care Pope și contemporanii săi o aveau față de Newton și realizările sale. Epitaful, gravat pe monumentul lui Newton din Westminster Abbey, este următorul:
„Nature and Nature’s laws lay hid in night;
God said, Let Newton be! and all was light.”
*
„Natura și legile naturii zăceau ascunse în noapte;
Dumnezeu a zis, Să fie Newton! și totul a fost lumină.”
Ecranizări (prea puține pentru a putea fi numite celebre)
„Isaac Newton: The Last Magician” (2013): Acest film documentar TV prezintă viața și realizările lui Newton. Se concentrează pe aspectele mai puțin cunoscute ale vieții sale, inclusiv interesele sale în alchimie și teologia, pe lângă realizările sale științifice.
„Newton: The Force of God” (2016): Un docudramă grecesc care explorează lucrările și personalitatea misterioasă a lui Sir Isaac Newton.
„Newton: A Tale of Two Isaacs” (1998): Un film care combină povestea lui Isaac Newton cu cea a unui asistent fictiv. Deși se concentrează mai mult pe aspectele educaționale și este destinat unui public mai tânăr, acest film încearcă să arate importanța perseverenței și a muncii grele în știință.
Aceste producții oferă perspective diferite asupra vieții și muncii lui Newton, deși niciuna nu este o adaptare cinematografică majoră sau larg recunoscută în genul filmelor biografice tradiționale. Newton rămâne o figură istorică fascinantă, dar viața sa personală retrasă și concentrarea pe știință par să fi oferit mai puțin material pentru adaptări dramatice extinse decât viețile altor figuri istorice.
