Un actor emoționat, cu toate că are în palmares zeci, sute de filme, de spectacole, de ieșiri în public. Alain Delon scrie, în istoria Festivalului de la Cannes din 2019, o pagină memorabilă, nu doar prin prezența lui, ci prin emoția cu care a electrizat întreaga audiență. Cuvinte gâtuite de conștiința lucidă a imanenței sfârșitului, nu doar de carieră. Un fel de nostalgie dincolo de care se simte o abia reținută disperare față de acel dar imens pe care viața i l-a oferit, acest talent uriaș care a făcut din el un titan al cinematografiei mondiale, împreună cu o carismă unică, dar și un spirit pe măsură.

Și o fiică, mândră până la lacrimi de tatăl ei, care îi adresează ei, întâi de toate, mulțumirile pentru acel premiu care întruchipează aprecierea publicului și a criticilor de artă pentru întreaga carieră.

Alain Delon și fiica lui, Anouchka Delon, la ceremonia decernării premiului de la Cannes, 2019

tumblr.com

O să vă spun de ce sunt fericit pentru acest trofeu Palme d’Or.

Mai întâi, pentru că … lângă mine se află  fiica mea, și, nu sunteți obligați să fiți de acord cu mine, dar mai ales pentru că, dacă este un lucru pe lume de care sunt sigur, de care sunt mândru cu adevărat, unul singur, acesta este cariera mea. Și acest Palme d’Or mi-a fost oferit pentru cariera mea și nu pentru altceva și de aceea sunt fericit, constant și mulțumit.

Vreau să vă cer iertare pentru că, în seara asta, pentru mine, mai mult decât un sfârșit de carieră, cred că este un sfârșit de viață. Seara asta este un omagiu „postum”, dar în timpul vieții mele.

Când am început această meserie, mi s-a spus că va fi greu, că nu va fi greu, dar ce e greu e să faci meseria pe care vrei să o faci.  Da, e foarte greu să reziști și eu am rezistat, am rezistat 62 de ani. Și acum știu că ceea ce este greu este să pleci, pentru că eu voi pleca.

Dar nu voi pleca fără să v-o spun și fără să vă mulțumesc, pentru că mi-am făcut meseria toată viața, am făcut tot ce am putut, seara asta m-a bulversat, această producție,  dar am făcut o meserie condus de cei mai mari și de cei mai buni.

Sunt o vedetă, se pare, dar, dacă sunt o vedetă – și pentru asta vreau să vă mulțumesc- publicului îi datorez asta și nimănui altcuiva, pentru că nu filmele te fac vedetă, nu regizorii te fac vedetă, ci doar publicul, de-a lungul anilor, de-a lungul numeroșilor ani.

Există mult public și puține vedete. Mă număr și eu printre ele,  datorită Dvs., și vă mulțumesc nespus de mult din toată inima mea, și vă spun „Mulțumesc!” și „La revedere!”

Traducerea Mirela Istrate-Mateescu

Citiți și despre Festivalul de film de la Cannes…