Unele drumuri nu-s trasate, ori marcate cu semne și albituri evidente Nu-s indicatoare relevante, nici vreun ghid la dispoziție. Sunt drumuri prin nori și prin cer, drumuri care nu-ți dau indicii despre ce-i la capătul lor. Singura busolă care-ți arată nordul, este inima pe care o joci cu mult prea multă ușurință, mult prea multă […]
În timpul cât am colindat câmpul cu mărăcini și spini strânși doar înaintea pașilor mei, mi-am tot adunat, ba de ici, ba de colo, adevăruri care să susțină situația în care mă complăceam, mantre care să mă protejeze într-un fel de tăciunii unei iubiri moarte, încă din desfășurarea acțiunii. Parcursul jelirii are toate elementele care […]
„Spune-mi, dacă te-aș prinde-ntr-o zi și ți-aș săruta talpa piciorului, nu-i așa că ai șchiopăta puțin, după aceea, de teamă să nu-mi strivești sărutul?” (Nichita Stănescu) Talpa care calcă pământul. Urma care rămâne și în care citești, precum în dârele vorbitoare de pe marginile ceștii de cafea, își strigă povestea. Plecare. Plecare voită, plecare plănuită, […]
Ar fi trebuit să mă numesc Toma… În copilărie, eram o zvârlugă cu genunchi beliți și păr tuns băiețește. În adâncul nesondat nu alocam prea mare zbatere despre cum voi fi în vremea când mă voi fi mărit. Toate erau senine, precum cerul care se revărsa peste lunca din fața casei bunicilor și unde, pierdută […]
