Şi a alergat Forest să-şi salveze pielea, să-şi umplă golurile, să-şi scape viaţa, ori pur şi simplu, doar pentru că i s-a întipărit adânc, în toată fiinţa, că numai alergând se poate. Câte zeci de autoanalize şi introspecţii n-am bifat fiecare şi-n care, oare, am fost mereu cinstiţi cu noi înşine? Eu una zic că […]
Veneau furtuni cu tot alaiul după ele în anii copilăriei mele, fulgere brăzdau sălbatic cerul, iar pământul parcă trosnea, gata-gata să se crape. Se ascundeau oameni și viețuitoare din calea ei, a furtunii, iar mama alerga mereu să înfigă un cuțit în mijlocul curții, să ademenească fulgerele de pe casa noastră și să arate că […]
Am vieţuit primii ani, după debutul pământesc, într-un sătuc aşezat în căuş de dealuri, ocrotită de legile lui Dumnezeu şi de cele ale oamenilor, între „nu-i slobod a face asta” şi „te vede Cel de sus”, între sfinţenia desprinsă dintre paginile Sfintei Cărţi şi legendele bătrânilor de care mă înconjuram cu o plăcere venită firesc […]
Ploua mărunt în seara cu iz de nimic. După agitaţia unei zile pline de forţări pământeşti, acum ţineam între mâini, mâinile unei prietene care aştepta renaşterea. Mi le întinsese pentru că, neglăsuit,ochii mei i-au spus că am fost pe aceeaşi alee. Şi ne ziceam noi despre Phoenix, despre descompunerea menită să ne renască, despre câte […]
