au fost găsite pe limba unui câine
erau cuvinte în graiul lacom, câinesc
și nu le-a-nțeles nimeni până astăzi, la cosmodrom
când timpul, cu un picior de sticlă
venețiană, suflat direct din plămânul
turtit și suav de astronavă bolnavă
a fluturat plictisit o traducere dintr-o batistă
brodată cu litere mișcătoare, în idiom
filigranat precum un lătrat lunatic
al câinelui palindrom.
atom în hora cosmică de la stânga
la dreapta
și înapoi,
întregu-n iubire e o succesiune de doi.
Citește și după amiază
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
