intersecția nu e totul, mai sunt

greierii vegetali, catargele-albite şi mulțimea de sentimente

uleiul sonor al măslinelor coapte, ochii tăi verzi

şi după amiezele,

nişte femei voluptuoase de miere, lungi, întinse pe mal

ca să nu-ți mai vorbesc de paralelismul

pedalării cu tălpile goale

bulelor ce fac alpinism în şampanie

gânditoarelor riduri, adâncitelor frunți

adăpostind geometria iubirii de la Thales

încoace, până-n

miezul cuvintelor muşcate de val, lăsate

fără suflare la intersecția

dintre pontoane sărate şi buze

să cheme şi, mai ales,

să aştepte.

foto arhiva personală