Gândul zilei de astăzi: „Peste 20 de ani vei fi dezamăgit de lucrurile pe care nu le-ai făcut, decât de cele pe care le-ai făcut, aşa că treci peste graniţe, nevighează departe de siguranţa portului şi prinde vântul potrivit în pânzele tale. Explorează, visează, descoperă!”
Mark Twain
Kristin Scott Thomas

Kristin Scott Thomas

Nu considera ceva ca o dovadă numai fiindcă este scrisă în cărţi, fiindcă un mincinos care va înşela cu limba, nu va ezita să o facă şi cu pana.
Moise Maimonide (n. 30 martie 1135, Córdoba – d. 13 decembrie 1204, Fustat, azi Cairo) a fost un filosof, medic și teolog evreu din Evul Mediu, născut în Spania (Andaluzia) și stabilit în Egipt. El este cunoscut și sub numele ebraic de Rabbi Moshe ben Maimon (sau acronimul: RaMBaM. Maimonide este considerat cel mai important înțelept al Iudaismului din perioada medievală a istoriei. Opera sa principală, Călăuza șovăielnicilor, publicată în limba arabă (cca. 1190), în care propune o formulă alegorică de interpretare a textelor sfinte, pentru anularea contradicțiilor dintre învățătura lui Dumnezeu relevată în Tora, cunoștințele oferite de științele naturii și filosofie, a exercitat o influență asupra dezbaterilor religioase și filosofice din iudaism și creștinism până în secolul al XVIII-lea.
Moise Maimonide

Moise Maimonide

Între 1176 și 1190 (sau până în 1200?), lucrează la principala sa operă, Călăuza șovăielnicilor sau Călăuza rătăciților (în arabă: Dalalat al-Ha’irin, tradusă apoi în ebraică: More nevuchim), în care încearcă să împace iudaismul rabinic cu principiile aristotelice trecute prin filosofia arabă, în care sunt incluse elemente neoplatoniciene. Această carte, care cuprinde concepții asupra naturii lui Dumnezeu și asupra creației lumii, asupra liberului arbitru și a legăturii strânse între bine și rău, a influențat și pe filosofii creștini ca Toma de Aquino și Albertus Magnus și, într-o oarecare măsură, gândirea lui Spinoza. În secolul al XVIII-lea, filosoful Moise Mendelssohn a prelucrat opera lui Maimonide, în încercarea de a armoniza iudaismul cu ideile iluminismului.
Moise Maimonide a mai publicat lucrări în domeniul astronomiei, logicii, matematicii și 10 dizertații de medicină.
Donato di Niccolò di Betto Bardi sau Donatello (n. 1386, – d. 13 decembrie 1466) a fost un sculptor și pictor italian, primul și cel mai important sculptor al începuturilor Renașterii.
Cele mai importante opere ale sale sunt: statuia ecvestra monumentala a lui Erasmo da Nori, conducatorul mercenarilor din Venetia, statuie cunoscuta si sub numele de „Gattamellata” („pisica tarcata”), precum si altarul principal al bazilicii Sant Antonio.
No photo description available.

Donato di Niccolò di Betto Bardi

 *
„În anii când a lipsit din țară n-am stat mult timp cu ea. Îmi este greu să fac socoteli acum, dar dacă se pun cap la cap acele săptămâni de vacanță, nu ies prea multe luni de ședere la Florența. Și totuși, aceste săptămâni de ședere împreună cu mama au contat mai mult decât orice altă formă de educație morală. N-a vorbit pe nimeni de rău niciodată. Găsea despre fiecare ceva bun de spus.
De la ea am primit învățătura că ființa fiecărui om se întemeiază pe bine – mult, puțin, doar acest bine îl ține în viață.”

Regele Mihai și Regina Elena

Poetul Nichita Stănescu s-a stins din viață în noaptea de 12 spre 13 decembrie 1983.

Nichita Stănescu

”Nichita Stănescu se mișca într-adevăr într-o sferă superioară, siderată de valori exclusiv artistice. Cât despre gustul său pentru „compromis”, cred sincer că nu prea știa ce înseamnă acest lucru, tocmai pentru că era un ingenuu. Dacă nu mi-ar fi teamă că devin prea … doct, aș zice că spiritul său ludic îl făcea să plutească pe deasupra situațiilor, pentru a căror substanță tragică cred că nu avea „organ”: tălpile lui nu se atingeau nici de flori, nici de mocirlă. Singurul păcat al lui Nichita Stănescu a fost crima săvârșită față de sine însuși: distrugerea sistematică a carcasei care-i asigura superbul exercițiu al spiritului.

Nichita Stănescu este cel mai important poet român de după cel de-al doilea război mondial. Odată cu el, prin el, logosul limbii române ia revanșa asupra poeților ei.” (Ștefan Augustin Doinaș)

Mormântul lui Nichita Stănescu de la Cimitirul Bellu, București

Alexandru Proca – (n. 16 octombrie 1897 – d. 13 decembrie 1955) a fost un fizician și academician român.

Alexandru Proca

În același timp cu japonezul Hideki Yukawa, dar independent de acesta, a pus bazele studiului asupra forțelor nucleare.
Proca a adus contribuții substanțiale la dezvoltarea fizicii teoretice în secolul XX prin elaborerea a numeroase lucrări privind studiul particulelor elementare, mecanica cuantică, radioactivitatea, fizica relativistă.
*
Christian Johann Heinrich Heine (n. 13 decembrie 1797 – – d. 17 februarie 1856, Paris) a fost un poet și prozator german.
Heine a fost unul dintre cei mai importanți poeți germani și este cunoscut pentru poezia lirică folosită în operele lor de compozitori de lieduri importanți precum Schumann, Wagner, Schubert, Mendelssohn, Brahms.

Heinrich Heine

Când mi-am destăinuit durerea, n-aţi spus nimic şi aţi căscat; dar când am înfăţişat-o-n versuri, cu laude m-aţi îmbrăcat.” (H. Heine)