Ziua națională e în orice zi

Nu mă refer la evenimentele lansării cărții unde s-a râs, s-a plâns, s-au spus vorbe meșteșugite și emoțiile au fluturat, mă refer la zilele nefestive, cele pe care le-am petrecut în aeroport, în gări, pe străzile orașelor mari, sau mai mici, la chipurile întâlnite, la prima zăpadă pe vârfurile Pietrei Craiului, la vinul fiert, la lemnul proaspăt al târgului de Crăciun, la malul mâlos, inert, dezgolit ca o gingie, al Dunării.

Cu alte cuvinte, aproape două luni de România, în care am întâlnit foarte multă frustrare și tristețe, furie și indignare, resemnare și epuizare, bun simț și violență verbală, și aproape niciodată compasiune și gratitudine.

Ori, dincolo de mediul social și politic în care te naști și trăiești, pe care îl alegi prea puțin sau deloc, rămâne întotdeauna opțiunea individuală a vieții tale interioare, a ceea ce alegi să vezi și să spui, și pentru cei mai avansați spiritual, a ceea ce alegi să simți. În toată pletora de emoții pe care le poate simți un om, compasiunea și gratitudinea sunt emoții care construiesc.

De aceea, pentru construcția acelui viitor pe care ni-l dorim și care parcă nu mai vine, vă propun ca de ziua națională „a tuturor românilor” cum se spune la televizor, să va gândiți măcar la un singur lucru pentru care simțiți recunoștiință și măcar la un singur om pentru care simțiți compasiune.

Apoi putem alege ca ziua națională să fie în fiecare zi.”

foto sursa

Iată ce ne spune:

„Hai, să fiu și eu naționalistă o dată pe an! Faptul că ia a intrat în patrimoniul UNESCO mi se pare o recunoaștere firească. În plus, îmi place foarte mult expresia de mândrie tăcută din ochii fetei acesteia. Pare sfidare a timpului, sau a timpurilor și putere și răbdare și demnitate.”