Un nefericit sănătos se raportează la chinul său ca la o durere de măsea, ca la o gripă. Așteaptă să treacă. Speră să aibă condiții de mediu propice. Dimpotrivă, depresivul nu dă nici o șansă exteriorului să îl surprindă și să îi modifice starea, el e încorsetat în ideea de a găsi soluția în interior și, fie că se complace în suferință, fie că o cultivă, fie că și-o asumă ca pe un dat implacabil, face din ea trăsătură de personalitate. Depresia e o încremenire în apatie și durere, e o paralizie afectivă. Printre alte.