Seraiul fecioarelor mute, poeme de Mădălina Bărbulescu   Tu, suflete, serai al fecioarelor mute, ți-ai făcut prăsilă strigătura-ți stinsă şi tocită; Cine să te audă? Pesemne, nu mai ai ce măsura cu vorbele… Graiul tău nu şi-a găsit locul fără de prihană, unde să-ți lepezi cuvintele spre ibovnic; Doar te vânzoleşti într-o pâclă, şi aia betegită, şi […]