”Aştept primăvara: vreau să fiu dus(ă) de un pluton suav la primul zid şi împuşcat(ă) cu muguri şi când voi muri să-mi înflorească toate rănile, să vină toate albinele la rănile mele şi să mă transporte pe aripi către tărâmul de polen unde merită să ajung cu flori cu tot, cu tristeţe cu tot, cu […]
Parcă nu ne mai ajungeau gândurile, bune, rele, prea multe de toate. Nu ne mai ajungeau măririle și nu mai știam să punem limite învolburării noastre. Cu fiecare zi voiam mai multe, și toată omenirea asta era o horă a învrăjbirii și a înfumurării. Poate că acum, în vremurile astea, a venit ziua să strângem […]
”Vinovat de iubire”, Adrian Păunescu face o mărturisire demnă de zilele lunii martie: “Toate femeile pe care le-am iubit sunt sfintele calendarului meu.” Singura iubire Adrian Păunescu Va trebui să recunosc, în fine, Cu-n fel de ultimă sinceritate, Că te-am iubit, iubita mea, pe tine, Mai mult decât pe celelalte toate. * Că TU […]
Tăcut Adrian Păunescu Lumina mea, îngroapă-te cu mine, La primăvară poate încolțim, Și ne dăm iarăși marilor mulțimi, Lumina mea, altfel nu va fi bine. Ochii mi s-au mărit de-atât amurg, Și sufletul la fel, de-atâta noapte Să fim dintre acei ce știu să rabde Cum norii trec și râurile curg. Nu orice îngropare este […]
