”Aştept primăvara:
vreau să fiu dus(ă) de un pluton suav
la primul zid şi împuşcat(ă) cu muguri
şi când voi muri să-mi înflorească toate rănile,
să vină toate albinele la rănile mele
şi să mă transporte pe aripi
către tărâmul de polen unde merită să ajung
cu flori cu tot, cu tristeţe cu tot,
cu primăvară cu tot,
acum şi-n veacul vecilor.”

Adrian Păunescu

Câtă inimă să ai, să încapă atâta frumusețe?! Și câte șnururi în cap, s-o împletești atât de măiastru?!

Pentru orice emoție, poetul are un glonț elixir. Ne-a împușcat cu poeziile lui și așa am rămas, înmuguriți.

Într-o dulce așteptare a Primăverii.

Mai frisonăm la câte-o adiere. De-a lui, de-a ei.

 

foto tumblr.com