te vei minuna de uitarea ce hohotește bătătorind cu tălpile goale
strugurii blânzi ai nopților mele
te vei cruci de straiele ei țipătoare
îmbibate de vin și aruncate la întâmplare
de trupul ei gol ce-l știe pământul
scuipa-vei în sân a desmeticire
și-n oglindă
să-mi lustruiești chipul
tot ce-ai păstrat în inimă vei mângâia mai abitir
un leagăn de febră și zaharisite blesteme   
hărăzi-vei celei ce mă va opri
să mă trezesc în camere limpezi
cu tabloul tău curgând pe geamul ferestrei
știu n-am să desleg
vreun mister uitându-mă pe gaura cheii
nici de perete ușa izbind
așa că întoarce încet fața spre mine
cu roua ce-o rupi voi plăti
și astăzi chiria

foto painting wattpad.com

Citește și până la dulcele, miezul tău