trebuie să fi fost scriitor de vagoane ca să-nțelegi
mersul lucrurilor, așa cum
creta se șterge pe degete de grăsimea uitării
ca să uite mai bine.

dreptul la (ne)fericire se câștigă prin sudoarea
fiarelor vechi 
ele stau și așteaptă până le intră sarea în ochi,
și, mai ales, după aceea
din șinele paralele timpul fură noaptea și vinde
o bucată
de pâine cinstită să câștige
și el.

mi-am făcut abonament la mersul trenurilor,
la privilegii și
publicații ale scriitorilor de vagoane
le trec prin dinții mașinii
de tocat vieți, un sirop
cristalizează lent
bucata infimă de zahăr
candel.
scriitor de vagoane
foto sursa
Citește și bis