în rana asta de tine
săpată
toarnă acum un munte
un munte de sare
ambiguu subțire gândul că doare
e tremurată fotografie te uiți
cum în urmă se coace-o
smochină moale una uscată
suava indecență de-a te preface că nu
suferi.
saatchiart.com
Citește și a murit focul trăiască flacăra
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.