Tu n-ai nevoie de nimeni…
(pe stradă, doar un băiat cu brațul rupt)
Britt-Ingrid-Persson
Tu n-ai nevoie de cineva
care să-ți spună
cum să trăiești ce să iubești
fiecare cu calea lui
de cioburi sau sârmă ghimbată
cioplită, sculptată sau smulsă
din întuneric
sau din albul acela murdar
purtând până în primăvară urmele
auzi bocancii grei la capăt de coridor
cum înseamnă vremea în creștet de suflet
și mergi într-acolo
e frica desprinsă din tine
precum o umbră vânătă
rămasă la marginea mesei
privește-o în ochii de ceară
și spune-i că ești acolo
în corpul ei la răscruci
întinde-i mâna
se sprijine de tine
dezbracă-te în fața ei
n-a mai văzut ceva așa frumos
și transparent
o jumătate de tine căutând cealaltă jumătate
plecată în surghiun pe la poluri
dar cine să-ți spună povestea
despre cei care se caută la nesfârșit
fără să se-ntâlnească vreodată
tu n-ai nevoie de nimeni
să-ți spună minciuni
despre vreme și alte întâmplări
care mai tulbură din când în gând vremea oglinzilor
tu n-ai decât un singur gol în tine
și trebuie să-l aperi
cu fiecare jumătate de suflet
ieșită din jumătate de trup
precum un os dintr-un braț fracturat…
Citiți și Ultimii rămași, de Ilinca Bernea
