De-ai sta să le-aduni
căci multe s-au spus
despre ziua de luni
nu cred vreodată
prietenie să fie
între statistica rece
și intuiția vie.
Poate copacii vor merge în mâini
și cerul va crește din rădăcinile lor
poate
iubiri ce nu mor
în piept mă vor lovi
cu-o ciocârlie
cine mai știe
lunea
dau vieții un sens și-i cer
în schimb
poezie.
foto tumblr.com
Citește și Câinii de apă
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
