„Nu există decât o modalitate de a atinge fericirea şi pacea lăuntrică: de dimineaţă, când te trezeşti, tot timpul zilei şi până seara, când adormi, orientează-ţi toate gândurile, pune-ţi toate speranţele în Dumnezeu şi nici un lucru exterior să nu te mai tulbure.”Epictet
Foto: cover Marie Claire, 1963
Photo credit: Marie Claire (cover)
6 mai 1992 …
„Există o diferență gigantică între a câștiga mulți bani și a fi bogat.” (Marlene Dietrich)
Actrița și cântăreața americană de origine germană Marie Magdalene „Marlene” Dietrich a murit din cauza unei insuficiențe renale în apartamentul ei din Paris, la vârsta de 90 de ani.
Prima dintre cele două servicii funerare a avut loc la Paris, unde Dietrich își petrecuse ultimii cincisprezece ani din viață. Serviciul funerar a avut loc joi, 14 mai, în Madeleine — imensa biserică construită de Napoleon pentru a-și onora Grande Armée.
La Berlin, unde Dietrich alesese în cele din urmă să fie îngropată, nu departe de mormântul mamei ei, lucrurile au fost diferite. În dimineața caldă și senină a zilei de 16 mai, când sicriul era dus pe străzi într-un Cadillac deschis din anii 1950, oamenii au ieșit să-și ia rămas bun. Alții s-au adunat la poarta micului cimitir aflat la doar câteva minute de centrul orașului, unde urma să aibă loc înmormântarea.
Înmormântarea, cu doar treizeci sau patruzeci de oameni la mormânt — familia, câțiva prieteni, reprezentanții guvernului, actorii germani Maximilian Schell, Hildegard Knef, Horst Buchholz — prezidată de un singur pastor, a fost simplă.
Un lucru surprinzător pe care cele două servicii l-au avut în comun a fost absența notabilă a Hollywood-ului. Moartea Marlenei Dietrich a rămas nerecunoscută la Paramount, studioul zilelor ei de glorie, la Academia de Arte și Științe Cinematografice, la Institutul American de Film. Au fost prezenți diplomați americani la ambele servicii, steagul american se afla pe sicriu în timpul deplasării de la Madeleine la Berlin, dar au lipsit oamenii de film americani, n-au fost nici flori, nici mesaje de condoleanțe. Pentru cea mai mare parte a lumii occidentale, Dietrich a fost o legendă, pentru Germania a fost un simbol, pentru Hollywood a rămas doar o vedetă „antică” de film, o piesă în mașinăria industriei americane de film: https://bel-esprit.ro/cinema-si-idoli-de-altadata-azi…/
*****
”Niciodată nu suntem atât de vulnerabili în fața suferinței decât atunci când iubim.”
✍️Un text pe care îl veți găsi șocant, atractiv, așa-și-așa, dar la care vă veți întoarce din când în când… Ce își dorește, de fapt, o femeie?
6 mai 1856 – se năștea Sigmund Freud.
Așadar, să vedem ce vor femeile? Din câte știu eu, destul de multe, ținând cont de faptul că au extrem de multe de oferit! Deci: vor să fie iubite, respectate, apreciate, dorite, visate, cântate, idolatrizate, înțelese… pe scurt, să primească ceea ce sunt capabile să dea cu atâta generozitate. Femeia care se dăruiește unui bărbat nu are altă șansă mai mare la feminitate decât gestul acesta prin care proclamă bărbăția celui pe care îl iubește și o pune în valoare. Bătrâne, iubirea e un joc în doi. Nu e azil de orfani și nici casă de ajutor reciproc.
Femeia cere exact ceea ce dă, indiferent de conjunctură!
„Femeile sunt precum merele neculese. Cele mai bune sunt în vârful pomului. Majoritatea bărbaţilor nu vor să se întindă după cele bune fiindcă se tem să nu cadă şi să se rănească. Preferă, în schimb, merele căzute pe jos, care nu sunt la fel de bune, dar uşor de luat. Merele din vârful pomului se gândesc că este ceva în neregulă cu ele, când, de fapt, sunt extraordinare. Trebuie numai să aştepte să apară bărbatul potrivit, care să fie suficient de curajos să urce până în vârful pomului.”
*****
„Eu sunt pânza pe care femeile îşi pictează visele…”
Rudolf Valentino sau Rudolph Valentino (n. 6 mai 1895, Castellaneta, Italia – d. 23 august 1926, New York City, New York) a fost un actor italian de o frumuseţe aproape eterică.
Rudolph Valentino a ajuns la apogeul carierei sale prin filmul „The Sheik” în anul 1921, el a fost unul dintre cei mai populari actori care au jucat în filmele mute. Renumele lui ca amant cu temperament meridional, idol al sexului frumos s-a conturat prin rolurile jucate de el în filmele ” L’aquila”(Acvila), „The Son of the Sheik” (Fiul șeicului). Moartea lui timpurie cauzată de o pneumonie a provocat o isterie în masă printre admiratoarele sale din SUA.
*****
S-A ÎNTÂMPLAT ÎN 6 MAI … ⏳
„Primul principiu al frumuseții arhitecturale este ca liniile esențiale ale unei construcții să fie determinate de o adecvare perfectă utilității sale.” (Gustave Eiffel)
La 6 mai 1889, cu ocazia Expoziției Universale din Paris, turnul Eiffel este deschis oficial publicului.
*****
S-A ÎNTÂMPLAT ÎN 6 MAI … ⏳
6 Mai 1937 – Dezastrul Hindenburg: dirijabilul german Hindenburg ia foc și este distrus într-un minut în timp ce încerca să acosteze la Lakehurst, New Jersey. Treizeci și șase de oameni sunt uciși.
LZ 129 Hindenburg (Deutsches Luftschiff Zeppelin #129; înregistrare: D-LZ 129) a fost un dirijabil german de mari dimensiuni destinat transportului comercial de pasageri. A fost liderul clasei Hindenburg, clasa cu cel mai lung tip de dirijabile (245 metri) dintre aparatele de zbor de toate tipurile și cel mai mare dirijabil prin volumul său (200.000 m³). Proiectat și construit de compania Zeppelin (Luftschiffbau Zeppelin GmbH) pe malul lacului Bodensee din Friedrichshafen, dirijabilul a fost operațional din martie 1936 timp de 14 luni, până la distrugerea sa accidentală, din 6 mai 1937, la sfârșitul primei curse nord-atlantice din cel de-al doilea sezon de activitate.
*****
S-A ÎNTÂMPLAT ÎN 6 MAI … ⏳
6 mai 1940 – Scriitorul american John Steinbeck este distins cu Premiul Pulitzer pentru romanul său ‘Grapes of Wrath’ (Fructele mâniei). Amplasat în timpul Marii Crize Economice, romanul se concentrează pe Joads, o familie săracă de fermieri care au fost alungați din casa lor din Oklahoma de secetă, de dificultățile economice, de schimbările din industria agricolă și de executările silite ale băncilor. Datorită situației lor aproape deznădăjduite și, în parte, pentru că sunt prinși în „Dust Bowl”, familia Joad pleacă în California împreună cu alte mii de „Okies” care caută locuri de muncă, pământ, demnitate și viitor.
‘Grapes of Wrath’ este studiat în liceele și facilitățile americane datorită contextului său istoric și a moștenirii sale de durată. O versiune cinematografică celebră a romanului, cu Henry Fonda și regizată de John Ford, a fost lansată în 1940.
*****
„Adevăratul înţelept nu este acela care vede, ci acela care văzând cel mai departe, iubeşte cel mai profund oamenii.„
Maurice Polydore Marie Bernard Maeterlinck (n. 29 august 1862, Gand – d. 6 mai 1949) a fost un poet, eseist și dramaturg belgian de limbă franceză. Este considerat cel mai important dramaturg al simbolismului.
În anul 1911 a primit Premiului Nobel pentru Literatură.
Motivația Juriului Nobel: „drept apreciere pentru multilateralele sale actvității literare și îndeosebi pentru operele de dramaturgie, care se disting prin bogăția imaginației și fantezia poetică și dezvăluie, uneori deghizate în basm, o profundă inspirație – adresându-se în același timp, într-un mod misterios, sentimentelor cititorilor și stimulându-le închipuirea”
Opera sa poetică este caracterizată printr-o teatralitate rafinată, creatoare de atmosferă evanescentă, alcătuită din sugestii și tăceri, peisaje amorfe, exprimând, cu un anumit manierism stilistic, neliniștea în fața misterului și a morții ori căutarea fericirii.În poezie, simbolist cu tehnici mai degrabă suprarealiste; în teatru, comparat cu elisabetanii, Ibsen etc., a lăsat tehnici care, spun specialiștii, pot fi regăsite la Prévert, Ingmar Bergman, Ionesco, Beckett.
*****
„Vă rog să credeţi că dacă aş fi fost cu toate femeile despre care s-a spus că aş fi avut vreo relaţie, nu mi-ar mai fi rămas timp să fac niciun film.”
La multi ani, George Clooney!
George Timothy Clooney (n. 6 mai 1961) este un actor, producător, scenarist și regizor de film american. A obținut Premiul Oscar pentru cel mai bun actor în rol secundar în anul 2006.
*****
1682: Ludovic al XIV-lea al Franței își mută întreaga curte la Versailles. Versailles va deveni sediul oficial al guvernului Franței.
Ludovic al XIV-lea (n. 5 septembrie 1638, Saint-Germain-en-Laye – d. 1 septembrie 1715, Versailles) a fost regele Franței și al Navarei. A condus Franța timp de 72 de ani – una dintre cele mai lungi domnii din istoria europeană. Supranumit Regele Soare (Le Roi Soleil) sau Ludovic cel Mare (Louis Le Grand), i-a urmat la tron tatălui său în 1643, când era un copil de aproape 5 ani, dar a condus personal guvernul din 1661, până la moartea sa în 1715
Palatul Versailles (numit și castelul Versailles; în franceză Chateau de Versailles) este un castel regal construit la Versailles, în Franța. A fost reședința regilor Franței : Ludovic al XIV-lea , Ludovic al XV-lea și Ludovic al XVI-lea. Acest castel se înscrie printre cele mai remarcabile monumente din Franța, nu numai prin frumusețe, ci și prin prisma evenimentelor. Acesta devine reședință regală permanentă începând cu anul 1682, când regele Ludovic al XIV-lea a mutat curtea de la Paris, până în 1789, când familia regală a fost forțată să se întoarcă în capitală, cu excepția a câțiva ani din timpul Regenței.
Castelul Versailles reprezintă un simbol al monarhiei absolute adoptat de către Ludovic al XIV-lea. În acest castel, în Galeria Oglinzilor, a fost semnat Tratatul de la Versailles. În 1837 palatul a devenit primul muzeu de istorie al Franței.
Imaginile au rol pur ilustraiv și de promovare a culturii!