de citire o carte
Ancăi Mizumschi
am ales de citire
o carte
o carte de citire
în care să locuiesc o vreme până când
trec ploile
până când lipsită de ziduri
o altă casă mă va
chema
cu toate foile lipite cum pielea
de carne
ca să-i foșnesc dimineața cele
mai frumoase ferestre
încumetate să vadă tot mai
adânc mai adânc și mai sus
ce scrie
în șopotitoare
inima mea
foto sursa
să fie ora când se bat
ideile
cap în cap
sau merele pere strâng la ciorap?!
să fie clipa distinsă
când rămâi cu lampa
aprinsă
privind ideile
cum se zbat și sar din
mere în pere?!… Citește și nedumerire
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
