*****
Dacă te concentrezi asupra banilor, n-o să ajungi nicăieri. Poţi să-ţi doreşti să ai succes, însă la capătul unei zile, dacă banii sunt motivaţia, şi dacă aceasta e la fel de superficială cum ne e înfăţişarea exterioară în viaţă, atunci vei fi o persoană goală pe dinăuntru. Pentru că nu te călăuzeşte nimic din interior – nu există pasiune.
J. Lopez
*****
Pe 22 martie 1895, Auguste și Louis Lumière au făcut, la Paris, prima demonstrație a cinematografului, utilizând un film din celuloid.
Frații Lumière făceau pentru prima oară în lume demonstrația cu un film cinematografic – invenția lor – prezentat într-un cadru privat de 200 de persoane.
Filmul reprezenta îmbulzeala cu care ieșeau de la serviciu muncitorii de la fabrica tatalui lor, industriașul Antoine Lumière. Pelicula dura aproape un minut, dar a uimit asistența, care nu mai văzuse niciodată scene reale în mișcare, proiectate pe un perete.
Aparatul fraților Lumière era un mare pas înainte, întrucât permitea proiecția filmului mai întâi pe un prete, iar ulterior pe o pânză, la care putea privi o întreagă asistență.
Reprezentația din 22 martie 1895 era de fapt un test. Frații Lumière vroiau să se convingă cu privire la efectul invenției lor, pentru a îndrăzni să pregătească în viitor o reprezentație publică. Aceasta a avut loc la 28 decembrie a aceluiași an, în pezența unui numar de 33 de spectatori, care au plătit pentru prima oară un bilet de intrare la cinema: un franc.
Spectacolul cuprindea zece filme de câte circa un minut fiecare, iar afișul arborat la intrare informa astfel publicul despre ce este vorba: „Acest aparat, inventat de domnii Louis și Auguste Lumière, permite înregistrarea unei serii de imagini instantanee, reprezentând tot ce s-a succedat în fața obiectivului într-un anumit timp, și proiectarea pe un ecran, în marime naturală, a acestor imagini în fața întregului public aflat în sală.”
Ulterior, celor 10 filme s-a adaugat și „Sosirea trenului în gară”. Efectul acestuia depașea așteptările. La vederea locomotivei care se apropia de obiectiv, publicul s-a speriat, părasindu-și locurile, ca nu cumva să fie călcat de tren.
Cu toate acestea, cei doi inventatori declarau la inceput că „cinematograful este o invenție fără viitor, dar joaca este plăcută pentru a atrage publicul”. Nu intuiseră că cinematograful avea să ajungă o nouă artă și o nouă industrie care va cuceri lumea.
(Preluat de la dna Monika Seewaldt)
*****
Succesul este ca parfumul: agreabil, dar nu esenţial.
Fanny Ardant, pe numele său complet Fanny Marguerite Judith Ardant (n. 22 martie 1949, în Saumur, Maine-et-Loire, Franța) una din cele mai îndrăgite actrițe franceze.
Pe la începutul anilor 1980, Fanny ajunsese deja o actriță importantă de film, primind o binemeritată recunoaștere internațională pentru mai multe roluri, dintre care cel împreună cu Gérard Depardieu din La Femme d’à côté (Femeia de alături) a fost cel mai „vizibil”. Filmul, regizat de François Truffaut, i-a adus lui Ardant prima nominalizare de cea mai bună actriță pentru Premiul Cesar în 1982.
Vorbind fluent limba engleză, Ardant a jucat în mai multe filme britanice și americane. Cel mai recent rol pe care l-a susținut în limba engleză a fost într-unul din filmele lui Franco Zeffirelli, producția Callas Forever, film în care Fanny a portretizat viața cântăreței de operă Maria Callas. Filmul Callas Forever a deschis cel de-al 14-lea Festival internațional de film de la Palm Springs (conform, the 14th Annual Palm Springs International Film Festival) în ziua de 9 ianuarie 2003.
*****
Prima datorie a unui actor este să nu plictisească.
Tora Vasilescu (n. 22 martie 1951, Tulcea, actriță română). A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București în anul 1976, la clasa profesoarei Eugenia Popovici.
A fost distinsă de trei ori cu Premiul pentru Interpretare al Uniunii Cineaștilor din România. A câștigat premiul Placheta de aur pentru rolul din Imposibila iubire la Festivalul de film neorealist „Laceno D’Oro” de la Avellino și premiul pentru Cel mai bun rol secundar feminin în Șobolanii roșii.
Tora Vasilescu a fost căsătorită cu regizorul Mircea Daneliuc.
*****
„‘Bucuria pe care o avem ca şi actori ne transformă în ceva ce nu este neapărat autentic faţă de noi înşine. Şi mai este şi puterea, puterea de a nu fi tu însuţi, ci a fi într-un rol; este un fel de sprijin special al fiinţei noastre.
La multi ani, Reese Witherspoon!
Laura Jeanne Reese Witherspoon (22 martie 1976), cunoscută profesional ca Reese Witherspoon, este o actriță americană de film, laureată în 2006 a Premiului Oscar. În anul 2004 a jucat în filmul Vanity Fair, o ecranizare a romanului Bâlciul deșertăciunilor scris de William Makepeace Thackeray.
Witherspoon deține o companie de producție numită Hello Sunshine, o companie de îmbrăcăminte denumită Draper James și este constant implicată în organizațiile de susținere a femeilor și copiilor. Ea colaborează cu organizația Children’s Defense Fund (CDF) si a primit titlul de Ambasador Global al Avon Products în 2007, în calitate de președinte de onoare a fundației de caritate Avon Foundation. A primit o stea pe faimosul Walk of Fame din Hollywood în 2010.
*****
Antoon van Dyck (n. 22 martie 1599, Antwerpen – d. 9 decembrie 1641, Londra) a fost unul dintre cei mai mari pictori și creatori de gravuri flamanzi, reprezentant al stilului baroc, discipol al lui Rubens, inovator în folosirea gravurii cu „acquaforte”. Devine celebru în calitate de pictor al curții regelui Carol I Stuart al Angliei.
În imagine, lucrarea artistului intitulată „Ecce Homo”.
*****
Goran Bregović (n. 22 martie 1950, Sarajevo), este un muzician din Bosnia și Herțegovina și unul dintre cei mai recunoscuți compozitori moderni din Balcani care a schimbat definitiv cultura pop europeană.
El îmbină desăvârşit energia muzicii ţigăneşti, muzica de cor balcanică şi rockul. În compoziţiile artistului sunt atât de multe influenţe şi combinaţii încât se găseşte, cu siguranţă, o temă de rezonanţă pentru oricine.
A creat coloane sonore pentru filme precum: „Time of the Gypsies”, „Queen Margot”, „Underground” și „Arizona Dream”, special pentru regizorul Emir Kusturica. Fiind un compozitor de excepție, a scris piese pentru Iggy Pop, Ofra Haza sau Cesária Évora.
*****
ANIVERSARE 60 DE ANI …
22 martie 1963 … ⏳️
Please Please Me este albumul de studio de debut al trupei rock engleze The Beatles. Produs de George Martin, a fost lansat în Marea Britanie de casa de discuri EMI Parlophone la 22 martie 1963. Albumul are 14 cântece și conține un amestec de melodii cover și material original scris de tandemul Lennon – McCartney.
Coperta discului îi arată pe cei patru privind în jos peste din sediul studiourilor EMI din Manchester Square, Londra.
E Ziua RELAXĂRII. Știm că este foarte mult de spus despre importanța muncii grele și dedicării pentru a rămâne productiv, dar “Goof Off Day” vă reamintește că există un timp pentru toate lucrurile, inclusiv pentru a nu face “nimic”.
*****
Imaginile au rol pur ILUSTRATIV!