Dacă a existat vreodată o voce care a sedus, întristat și alinat în același timp, cu eleganța pe care doar simplitatea și sinceritatea o pot avea, aceea a fost  Cesária Évora. 

Nici măcar nu trebuie să-i înțelegi limba ca să pricepi și să fii subjugat de emoție. O transmite cu melancolia ușor răgușită a durerii omenești și cu o maiestuozitate ce urcă precum o sevă din tălpile ce stau goale pe pământ.

Periplu biografic

Cunoscută drept „Diva cu picioarele goale”, povestea ei începe în 1941, într-un colț îndepărtat al lumii, unde muzica se împletește cu viața de zi cu zi. Cesária, născută într-o familie modestă, a cunoscut devreme greutățile vieții. Cesária a avut o copilărie grea. Mama sa, Dona Joana, a murit când Cesária avea doar șapte ani, lăsând-o pe ea și pe ceilalți patru frați într-o situație vulnerabilă. Tatăl ei, Justino da Cruz Évora, era un muzician care cânta la violoncel, dar nu a putut să-i ofere sprijinul necesar. „În casa noastră, muzica era ca o pâine de zi cu zi,” își amintea ea. Însă, la doar șapte ani, lumea ei s-a năruit când mama ei a plecat dintre cei vii, lăsând-o într-un orfelinat. Acolo, într-o lume de copii pierduți și visuri frânte, muzica a devenit refugiul ei. În strălucirea umilă a barurilor din Mindelo, Cesária și-a început călătoria muzicală. Vocea ei, profundă și emoționantă, începe să aducă la viață morna, genul muzical nostalgic al Capului Verde.

„Când cântam, uitasem de foame, de sărăcie, de toate problemele,” spunea ea.

Anii au trecut, iar Cesária, cu talentul său neșlefuit, a continuat să cânte, deși adesea în umbră, necunoscută lumii mai largi. „Am cântat pentru că era singurul lucru pe care-l știam să fac bine,” își amintea ea. Acesta a fost refrenul vieții sale până în anii ’80, când un producător francez a descoperit-o și i-a oferit șansa de a-și împărtăși vocea cu lumea întreagă.

Cu albumul „La Diva Aux Pieds Nus”, lansat în Franța, Cesária a început să câștige inimi peste tot în lume. Faima internațională a venit, dar ea a rămas fidelă rădăcinilor sale, cântând desculță, un gest simbolic al solidarității cu cei săraci și umili. „Picioarele mele goale sunt un omagiu adus tuturor celor care muncesc,” declara ea.

Cesária Évora (n. 27 august 1941, Mindelo – d. 17 decembrie 2011, São Vicente)

Cânta întotdeauna cu picioarele desculţe

Femeia asta, care cânta întotdeauna cu picioarele desculţe în semn de profundă solidaritate cu femeile şi copiii săraci din ţara sa, a făcut cunoscut și ne-a dăruit blues-ul Capului Verde – morna, cântat în creolo-portugheză. Este melosul dorului și al despărțirilor care conjură viața la dragoste.

Sărută-mă, sărută-mă îndelung,
Ca şi cum în nopatea asta
Ar fi ultima dată.
Sărută-mă, sărută-mă îndelung,
Căci mi-e teamă să te am
Şi să te pierd încă o dată.

Cesaria Evora, diva desculta

Évora a fost „descoperită” la 47 de ani de către producătorul José Da Silva (cel care avea să o sprijine în realizarea la Paris a  primului album, La diva aux pieds nus) în timp ce cânta la Lisabona. Ajunsese acolo invitată de Bana, un cântăreț din Capul Verde, care cunoscuse succesul și dincolo de insule și care a dorit s-o arate lumii pe Évora. Această călătorie în Portugalia avea să-i schimbe viața și să-i aștearnă, chiar dacă întârziată, recunoașterea internațională. Avea deja 4 albume, însă cu Miss Perfumado, cel din 1992, avea să devină celebra ”divă desculță”.

Torța purtată de Évora a strălucit și mai aprins în 1995 cu albumul Cesária, nominalizat la Grammy, în 1996, pentru cel mai bun album de muzică din lume. Mai departe, Cesária Évora a câştigat Premiul francez dedicat muzicii internaţionale ”Victoire de la Musique” – în 2000 pentru albumul ”Café Atlantico” şi în 2004 pentru albumul ”Voz d’Amor”.

La acelaşi premiu a fost nominalizată în 2002 pentru albumul ”Săo Vicente di Longe”, în 2007 pentru albumul ”Rogamar” şi în 2010 pentru ”Nha Sentimento”.

În 2007, artista a fost decorată, la Paris, cu titlul de Cavaler al Legiunii de Onoare, cea mai înaltă distincţie civilă a Franţei.

Și altele…

Porecla de „Regina muzicii morna”: Cesaria Evora a fost recunoscută pentru interpretarea muzicii morna, un gen muzical tradițional din Capul Verde, caracterizat prin melancolie și nostalgie. Vocea sa inconfundabilă și interpretarea plină de emoție au transmis adesea tristețe și dor în melodiile sale.

Călătorie de la sărăcie la faimă: Evora s-a născut pe 27 august 1941 în Mindelo, pe insula São Vicente din Capul Verde. Ea a crescut într-o familie modestă și a trebuit să lupte pentru a-și găsi drumul în lumea muzicii. A devenit cunoscută abia în anii ’90, când a fost descoperită de producătorul francez José da Silva.

Popularitate internațională: Cu sprijinul lui José da Silva, Cesaria Evora a ajuns să aibă o carieră internațională de succes. Albumul ei din 1992, „Miss Perfumado”, a fost un punct de cotitură, aducându-i recunoaștere la nivel mondial. De atunci, a realizat numeroase turnee și concerte în întreaga lume.

Stilul vestimentar tradițional: Un alt aspect notabil al Cesariei Evora a fost stilul său vestimentar tradițional. Era cunoscută pentru rochiile sale colorate și tipice, învăluite în țesături tradiționale, oferindu-i o prezență scenica unică.

Premii și recunoaștere: Evora a câștigat mai multe premii muzicale importante de-a lungul carierei sale, inclusiv Grammy și World Music Awards. Popularitatea ei a contribuit la sporirea interesului pentru muzica capverdiană și a pus această țară pe harta muzicală globală.

Retragerea și moartea: În 2011, după o carieră remarcabilă și o serie de concerte epuizante, Cesaria Evora a anunțat retragerea sa din lumea muzicală din motive de sănătate. A continuat să trăiască discret în Capul Verde, până când a încetat din viață pe 17 decembrie 2011, la vârsta de 70 de ani.

Moștenirea culturală: Moștenirea lui Cesaria Evora continuă să trăiască prin muzica și contribuția sa la cultura capverdiană. Vocea sa unică și interpretarea sa plină de pasiune au lăsat o amprentă puternică în lumea muzicii și au inspirat mulți artiști din întreaga lume.

Oameni Ediție Limitată