Dacă a existat vreodată o voce care a sedus, întristat și alinat în același timp, cu eleganța pe care doar simplitatea și sinceritatea o pot avea, aceea a fost  Cesária Évora. Nici măcar nu trebuie să-i înțelegi limba ca să pricepi și să fii subjugat de emoție. O transmite cu melancolia ușor răgușită a durerii omenești și cu o maiestuozitate ce urcă precum o sevă din tălpile ce stau goale pe pământ.

Cesária Évora (n. 27 august 1941, Mindelo – d. 17 decembrie 2011, São Vicente)

Cânta întotdeauna cu picioarele desculţe

Femeia asta, care cânta întotdeauna cu picioarele desculţe în semn de profundă solidaritate cu femeile şi copiii săraci din ţara sa, a făcut cunoscut și ne-a dăruit blues-ul Capului Verde – morna, cântat în creolo-portugheză. Este melosul dorului și al despărțirilor care conjură viața la dragoste.

Sărută-mă, sărută-mă îndelung,
Ca şi cum în nopatea asta
Ar fi ultima dată.
Sărută-mă, sărută-mă îndelung,
Căci mi-e teamă să te am
Şi să te pierd încă o dată.
Évora a fost „descoperită” la 47 de ani de către producătorul José Da Silva (cel care avea să o sprijine în realizarea la Paris a  primului album, La diva aux pieds nus) în timp ce cânta la Lisabona. Ajunsese acolo invitată de Bana, un cântăreț din Capul Verde, care cunoscuse succesul și dincolo de insule și care a dorit s-o arate lumii pe Évora. Această călătorie în Portugalia avea să-i schimbe viața și să-i aștearnă, chiar dacă întârziată, recunoașterea internațională. Avea deja 4 albume, însă cu Miss Perfumado, cel din 1992, avea să devină celebra ”divă desculță”.

Torța purtată de Évora a strălucit și mai aprins în 1995 cu albumul Cesária, nominalizat la Grammy, în 1996, pentru cel mai bun album de muzică din lume. Mai departe, Cesária Évora a câştigat Premiul francez dedicat muzicii internaţionale ”Victoire de la Musique” – în 2000 pentru albumul ”Café Atlantico” şi în 2004 pentru albumul ”Voz d’Amor”.

La acelaşi premiu a fost nominalizată în 2002 pentru albumul ”Săo Vicente di Longe”, în 2007 pentru albumul ”Rogamar” şi în 2010 pentru ”Nha Sentimento”.

În 2007, artista a fost decorată, la Paris, cu titlul de Cavaler al Legiunii de Onoare, cea mai înaltă distincţie civilă a Franţei.