„Conştiinţa este o lumină interioară, ascunsă, care îl luminează exclusiv pe om şi care îi vorbeşte încet; atingând cu blândeţe sufletul, trezeşte în el sentimentele şi-l urmează pe om în tot locul fără urmă de îndurare.”
Ecaterina a II-a (de asemenea cunoscută și ca Ecaterina cea Mare (în germană Katharina die Große) (n. 2 mai [ S.V. 21 aprilie] 1729, Stettin (Szczecin), d. Polonia — 6 noiembrie 1796, Sankt-Petersburg, Rusia) născută Sophie Augusta Fredericka de Anhalt-Zerbst, a fost împărăteasă a Rusiei de la 9 iulie 1762 (stil nou) după asasinarea soțului ei, Petru al III-lea al Rusiei, până la moartea ei, la 17 noiembrie 1796 (stil nou).
Începe o corespondență cu Voltaire care va dura 15 ani, până la moartea filosofului francez.
Ecaterina a II-a
În 2 mai 1635, la Paris se deschidea „Jardin Royal des plantes médicinales”, grădina regală de plante medicinale. Grădina a fost plantată sub instrucțiunile medicilor regelui Ludovic al XIII-lea, Jean Hérouard și Guy de La Brosse. Cinci ani mai târziu, ea a fost pusă la dispoziția publicului.
„Jardin Royal des plantes médicinales”
„Există două soiuri de iubire: cea care îngenunchează şi înalţă ochii la cer şi cea care priveşte în jos şi mângâie. Pe cea de a doua o consider mai durabilă.” Jerome Klapka Jerome (n. 2 mai 1859, Walsall, Staffordshire – d. 14 iunie 1927, Northampton) a fost un eseist, romancier și umorist englez, cel mai bine cunoscut pentru romanul satiric Trei într-o barcă (Three Men in a Boat – to Say Nothing of the Dog).
S-a născut și a crescut în sărăcie la Londra, într-o casă, care este astăzi un muzeu dedicat lui. Alte titluri cunoscute sunt: colecția de eseuri „Gândurile trândave ale unui pierde-vară” și „Trei pe două biciclete”, o continuare a romanului „Trei într-o barcă”.
Prin proza sa umoristică, a manifestat înțelegere pentru slăbiciunile omenești și capacitatea de a descoperi partea comică a neplăcerilor domestice.
A fost unul dintre fondatorii revistei The Idler.
Jerome K Jerome
„Când n-or fi cifre şi figuri
cheile-oricăror creaturi,
când cei ce cântă şi-ar iubi
mai mult ca înţelepţii-or şti,
când lumea se va-ntoarce-n lume
şi-n viaţa liberă anume,
când prin lumini şi umbre toate
se vor reface-n claritate
şi când legende şi poeme
istoria lumii-or să se cheme,
atunci la tainica strigare
fiinţa-ntoarsă o să zboare.”
Novalis (pe numele adevărat Friedrich Leopold von Hardenberg) (n. 2 mai 1772 – d. 25 martie 1801) a fost unul dintre cei mai mari poeți și prozatori germani, considerat cel mai de seamă reprezentant al Cercului romanticilor de la Jena. Influențat de Fichte, căruia i-a fost discipol, cultivă idealismul magic și extazul mistic. Volumul de poezii „Hymnen an die Nacht” reprezintă valoarea cea mai înaltă a creației sale poetice, dar și în cadrul liricii germane din perioada romantismului timpuriu.
Motivul de bază îl constituie interpretarea romantică a vieții și a morții. Nu lipsesc misticul și iraționalul. Trecerea de la viață la moarte este simbolizată de noapte. Ca influențe, putem menționa Romeo și Julieta a lui Shakespeare (tradusă în germană de August Wilhelm Schlegel în 1797)și Unsichtbare Loge (1793) a lui Jean Paul Richter.
*****
2 mai 2019: Adio, Ilinca Tomoroveanu!
Moartea nu alege niciodată, nu are unități de măsură, ea nu negociază, nu ține cont de nicio rugăciune… Viața este o scenă pe care jucăm roluri diferite, până când ajungem la actul final. Înainte de a trage cortina, cine își amintește de noi?
Nepoata poetului Octavian Goga s-a dus alături de poetul pătimirii noastre și de filozoful Emil Cioran, într-un paradis al Rășinariului dintre munți… „Teatrul este o meserie și un dar de la Dumnezeu.” Aplauzele noastre să te însoțească acolo unde te așteaptă o mare de flori!
Ilinca Tomoroveanu. Foto credit: libertatea.ro
*****
