dedesubtul ei locuia ghețarul
iar dedesubt, vulcanul
cu vocile negre din lapte de hiacint.
spre mine se-ntoarse și răsuci
o singură dată,
pe deget,
bucla.
era cuțitul zăpezii.
foamea cu care-am plătit
dreptul de-a-napoia dragostea
dinții ei mici prin apa
vâlvoi.
saatchiart.com
Citește și arta de a citi
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
