citesc despre arta de a citi
despre murdăria și gingășia ei.
alessandro e nebunul ce fumegă,
mă afumă pentru eternitate
și pentru justa lașitate
de a citi.
râd arcuit și
peste balustrada neantului mă aplec
închipuindu-mi că dețin secrete
ce decapitează
tristețea și logica timpului.
și asta chiar se întâmplă
prețăluind secunda interminabilă
căptușită-n sunete scoase
de arta
de a citi.
tumblr.com
Citește și cărăuși de atomi
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
