o vom mânca din ochi
tinere mai vin ele, neștiind ce
le așteaptă
și rochii de mireasă agață de cer
mai înainte de toate.
ah, ploile astea
de vară
vindecă, spală și chicotesc
dându-și coate.
înfierbântat, pământul
are pusă-n cuptor
pâinea pe care
o vom mânca toți
din ochi.
foto tumblr.com
despre flori cu manșete impecabile și despre
venirea ta pe lume
s-a vorbit puțin și s-a făcut cam
atât cât să-și exerseze pupila
aerul peste apa convexă.
cu răbdarea unei rădăcini
ce incendiază absența și inflamează încet semnele
un licăr tăios, o zbatere sublimă smulge
somnul din somn
aripa din aripi
marea din alge… Citește și tu intri
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
