Învățăm în fiecare zi și ni se pare că încă nu suntem pregătiți pentru toate vicleniile ei. Pentru că nu învățăm lecția care trebuie, care ne folosește, pe care s-o ținem minte pentru mult timp, am putea spune, pe bună dreptate. Ne repetăm de prea multe ori și asta ne costă timpul acesta vital despre care vorbim, că e bine să avem încredere în oameni, să fim generoși, să ajutăm, să sprijinim, să promovăm, să fim o sursă de bucurie pentru semenii noștri. Dar ce să vezi, și mai bine ar fi să nu ne gândim la recunoștința lor, pentru că, nu-i așa, binele se face în tăcere și fără a aștepta ceva la schimb.

Să ne ridicăm și să fim recunoscători, pentru că, dacă nu am învățat multe lucruri astăzi, măcar am învățat puține, iar dacă nu am învățat nici puține, măcar nu ne-am îmbolnăvit, iar dacă ne-am îmbolnăvit, măcar nu am murit; așa că, haideți să fim cu toții recunoscători.”, ne spune marele învățat Buddha, în speranța că există un loc distinct în sufletul oamenilor pentru a fi recunoscători. El încă mai credeam în valorile unei umanități care să nu se sfâșie în interiorul ei precum haitele de lupi care, înfometate, ajung să se devoreze între ele. Recunoștința, însă, e apanajul sufletelor nobile, care mai păstrează reminiscențe din vechile legi nescrise ale omenirii. Mai sunt și oameni recunoscători, dar trebuie căutați cu lupa, precum firele de aur printre nisipul din albia unui râu. Cei mai mulți își văd de perimetrul lor, cu grijă și interes acerb. Ochelarii de cal îi împiedică să vadă în stânga sau dreapta, iar înapoi nu se pot uita din pricina capului plecat, prea atent la pașii grăbiți înspre succesul vremelnic. “Dacă iei un câine flămând și îi dai de mâncare, nu te va mușca. Aceasta este cea mai importantă diferență între un câine și un om.”, vorba lui Mark Twain.

Aș adăuga două observații:

  • Exprimă-ți recunoștința sub orice formă, pentru că doar așa îi încurajezi pe ceilalți să-ți urmeze modelul: “A avea sentimente de recunoștință și a nu le exprima este ca și cum ai împacheta cu grijă un cadou și nu l-ai da.” (William Arthur Ward). Un mesaj prin cuvinte, gesturi, un zâmbet, o floare, o cutie cu bomboane, o carte… pentru a compensa atenția pe care ți-o acordă un om, timpul lui și gândul lui bun. Suntem ceea ce simțim, iar sentimentele e bine să fie reciproce. Și la bine, dar și la rău.
  • Nu aștepta recunoștință de la oamenii mici. Doar măștile se schimbă, oamenii NU! Iar dacă te-ai ars o dată, gândește de două ori înainte să mai faci un pas pentru a întinde a doua oară mîna. Sau a treia… Nu mai irosi timp acolo unde nu există sentimentul de rușine, acea emoție pe care o au, în schimb, toate animalele care își conștientizează greșeala și își ascund ochii și capul instinctiv.

În loc de concluzie:

„Oamenii se transformă. Viaţa este într-o continuă schimbare. Nu mai eşti cel de acum 10 ani şi nici viaţa ta nu mai arată la fel. Observă asta şi nu mai permite să rămâi blocat în ceea ce credeai că ştii despre tine şi despre viaţă.

Nostalgiile sau regretele legate de trecut sunt modalităţi prin care încerci să recreezi în prezent lucruri care nu mai există. Nu confunda loialitatea cu rigiditatea şi incapacitatea de adaptare. Nu te agăţa de trecut. Cu 10 ani în urmă, poate nu îţi imaginai că tu vei fi aşa cum eşti astăzi. Acum ai o altă viaţă.

Fie pentru că ţi-ai creat-o pe măsura visurilor tale, fie pentru că te-ai lăsat purtat de ceea ce ţi s-a întâmplat. Oricum ar fi, tu eşti altul astăzi. Acceptă asta şi bucură-te de toată călătoria pe care ai făcut-o până acum şi fii deschis la tot ceea ce urmează să trăieşti. Trecutul este o lecţie, prezentul este o oportunitate, iar viitorul este scenariul pe care îl creezi.

Cu lecţiile însuşite, încredere în tine şi flexibilitate. Cel din trecut nu poate să îţi creeze viitorul, ci doar tu cel de azi, poţi să fii arhitectul viitorului din visurile tale. Fii deschis, atent, flexibil şi adaptează-te… pentru a-ţi transforma visurile în realitate.” – Dr. Ursula Yvonne Sandner

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Dr. Ursula Yvonne Sandner este life-coach, psihoterapeut și trainer de programare neuro-lingvistică. Fiind un nume de referință în domeniu, cariera sa este încununată de succes prin rezolvarea favorabilă a nenumărator cazuri ale persoanelor pe care le-a consiliat. Ursula Sandner devine un model prin verticalitate și congruență, atitudine și mentalitate de învingător, perseverență și pasiunea cu care își trăiește vocația. Deține o bogată experiență participând și organizând numeroase evenimente privind dezvoltarea personală – conferințe, workshop-uri, cursuri. Este autoarea programului de life-coaching Școala Vieții, a cărții “Iubire, relații și viață. Reflecții” precum și a numeroase articole și lucrări științifice publicate în reviste de specialitate.