Titanul muzicii clasice: ”Muzica este în mine…” – W. A. Mozart

Niciun grad înalt de inteligență sau imaginație, sau ambele laolaltă, nu alcătuiesc un geniu. Iubire, iubire, iubire – acesta este sufletul unui geniu. Wolfgang Amadeus Mozart

Wolfgang Amadeus Mozart (n. 27 ianuarie 1756, Salzburg – d. 5 decembrie 1791, Viena) a fost un compozitor austriac, unul din cei mai prodigioși și talentați creatori în domeniul muzicii clasice. A trăit 35 de ani, pe care i-a îmbogățit cu opere nepieritoare: Îmi trece prin minte atâta muzică și nu uit niciodată nicio notă, este, fără îndoială, unul dintre cele mai mari haruri pe care mi le-a dat Dumnezeu, această facultate de a păstra în memorie toate armoniile imaginate.

La vârsta de 5 ani, înainte de a ști să scrie, compune câteva piese pentru pian, transcrise imediat de tatăl său. În ianuarie 1762, Leopold Mozart obține de la arhiepiscopul Sigismund von Schrattenbach un concediu de trei săptămâni, pentru a arăta lumii acest miracol. Turneul a durat în realitate 9 ani : la München, Viena,  Augsburg, Aachen, Bruxelles, Paris și Versailles. Rămâne un an în Londra, apoi se întoarce în Austria, trecând prin Franța, Elveția și Bavaria. Între decembrie 1769 și martie 1771 întreprinde un lung turneu în Italia: Verona, Milano, Florența, Roma și Napoli. Peste tot, publicul era fascinat de talentul acestui copil precoce, între timp devenit adolescent.

Familia Mozart revine la Salzburg la 15 decembrie 1771. Wolfgang împlinește 16 ani și pleacă pentru câteva luni la Bologna, unde studiază cu Giovanni Battista Martini, un renumit pedagog în arta compoziției ; este angajat ca maestru de concert (Konzertmeister) de către noul arhiepiscop din Salzburg ; dar în 1777 își dă demisia .
La München, Mozart se lovește de multe greutăți, de asemenea la Paris.
Starea lui morală se ameliorează cu greu, însă compozițiile sale încep să fie apreciate la curțile domnești. Lipsurile materiale îl constrâng să părăsească Parisul și iată-l la 15 ianuarie 1779 din nou la Salzburg, unde rămâne doi ani. Înregistrează un mare succes cu opera Idomeneo.
În 1781 pleacă la Viena, capitala imperiului.
Viena era în acea epocă capitala mondială a muzicii clasice. Mozart se simte în sfârșit independent și își creează un cerc de relații, conștient de faptul că este un virtuoz fără egal al pianului. Dă numeroase concerte publice și private, are un mare succes cu opera Răpirea din serai, fiind felicitat de însuși împăratul Iosif al II-lea aceste cuvintele: o muzică prea frumoasă pentru urechile noastre. Redescoperă operele lui Bach și Händel, pe care le face cunoscute publicului vienez.
În 1785 este vizitat de tatăl său, Leopold, care constată cu satisfacție reușita fiului său. Este încântat să audă din gura lui Joseph Haydn: Fiul Dumneavoastră este cel mai mare compozitor pe care l-am cunoscut.
În această perioadă Mozart compune într-un ritm neobișnuit, lucrează cu obstinație la splendidele cvartete dedicate lui Haydn și la opera Nunta lui Figaro, după o piesă a lui Pierre Beaumarchais ; termină compoziția operei Don Giovanni.

Între 1784 și 1786, Mozart realizează în medie o compoziție la fiecare două săptămâni, cele mai multe adevărate capodopere. Urmează opera Così fan tutte, reprezentată cu mai puțin succes.

În martie 1790 dă ultimul său concert public. Compune încă opera Flautul fermecat, cu care obține un succes enorm. Începând din luna noiembrie 1791, sănătatea lui Mozart se degradează progresiv. Se stinge în 5 decembrie 1791. Avea 35 de ani… Niciun grad inalt de inteligență sau imaginație, sau ambele laolaltă, nu alcătuiesc un geniu. Iubire, iubire, iubire – acesta este sufletul unui geniu. Wolfgang Amadeus Mozart ( numele lui nu se poate pune în paranteză !)

 Mottoul lui a fost:  Mă simt cuprins de muzică. Muzica este în mine.
Mozart a fost autorul, între altele, a 41 de simfonii, printre care sunt de menționat Simfonia nr. 35 Haffner, nr. 36 Linz, nr. 40 și nr. 41 Jupiter. A compus 27 concerte pentru pian și orchestră, 7 concerte pentru vioară și orchestră, concerte pentru clarinet, pentru harpă și flaut, pentru corn și orchestră, 2 simfonii concertante, divertismente, serenade. Pasionat de operă, a compus 17 opere, dintre care cele mai cunoscute, jucate și astăzi pe scenele tuturor teatrelor de operă din lume, sunt: Răpirea din Serai, Nunta lui Figaro, Don Giovanni, Cosi fan tutte, Flautul fermecat.

*
Geniul său excepțional îl situează mai presus de oricare maestru, în toate domeniile artei și în toate timpurile — Richard Wagner.

*
Răpirea din serai (conform titlului original Die Entführung aus dem Serail) este o operă a cărei muzică a fost scrisă de Wolfgang Amadeus Mozart pe un libret de Stephanie Gottlieb, care a revizuit libretul cu același titlu scris de Christoph Friedrich Bretzner.
Premiera absolută a operei a avut loc la 16 iulie 1782, la Teatrul Național din Viena.

Accesați linkul aici, înainte de a citi despre acțiunea operei.

Acțiunea se petrece în Turcia.

Actul I

(În palatul lui Selim Pașa se găsesc închise Constanța și camerista ei Blonda. Curând apare Belmonte, un tânăr nobil spaniol, iubitul Constanței, sosit pentru a o elibera. Pedrillo, valetul său, prizonier și el, îi promite ajutorul……)Dar intrarea în palat îi este închisă de Osmin, căpetenia ienicerilor. Profitând de faptul că Pașa Selim este mare amator de arhitectură, Pedrillo ajuns grădinar îl recomandă pe Belmonte drept unul dintre cei mai renumiți arhitecți italieni ai timpului, reușind astfel să-i asigure accesul în serai. Inima lui Belmonte este plină de speranță. Constanța, dimpotrivă, singură și prizonieră în palat, își cântă dragostea pe care o crede pierdută.

Actul II

(În interiorul seraiului, Blonda își bate joc de caraghiosul Osmin. Deprimată și înspăimântată de amenințările lui Selim, Constanța își exprimă gândurile triste. …) Dar iată că apare Pedrillo care anunță celor două femei sosirea lui Belmonte și planul lor de a fugi în aceeași noapte. Osmin va fi adormit cu un praf pe care Pedrillo i-l va turna în vin. Pentru moment cei patru îndrăgostiți se regăsesc fericiți.

Actul III

(La miezul nopții, Belmonte și Pedrillo pătrund în grădina palatului. Cu ajutorul unei scări, Constanța și Blonda coboară și cele două perechi se îndreaptă către o barcă acostată la țărm…) Osmin însă se trezește și îi surprinde. Selim Pașa sosește. Pe rând, Belmonte și Constanța iau vina asupra lor, fiecare dorind să-l salveze pe celălalt. Impresionat de puterea dragostei lor, Selim Pașa îi iartă și le redă tuturor libertatea.)

*****

Știați că:

MOZART NU A FOST SĂRAC! … 🎶
Secolul 21 trebuie să-l salveze pe Mozart de imaginea romantică persistentă din secolul al XIX-lea a lui W. A. ​​Mozart ca artist care era mereu confruntat cu lipsuri materiale.
Adevărul este că Mozart a fost un geniu, dar un geniu care a câștigat mulți bani spre sfârșitul vieții. Banii câștigați proveneau din lecții particulare de pian, concerte și din postul de muzician imperial privat.
Mozart a dus o viață specifică celor din pătura socială superioară și făcea parte dintre cei care câștigau cu mult peste medie în Viena secolului al XVIII-lea – câștiga 10.000 de florini pe an, o sumă uriașă (din documentele expuse la Musikverein din Viena). Veniturile anuale îl plasează în top 5% al locuitorilor din Viena. În această perioadă o viață confortabilă se putea duce cu 500 de florini pe an (venitul anual al unui muncitor era în jur de 25 de florini).
Mozart a locuit la Viena între 1781 și 1791, anul morții sale, într-un apartament cu șapte camere nu departe de catedrala Sf. Ștefan.
Avea o masă de biliard și își vizita regulat coaforul. Deținea și un loc generos de parcare pentru trăsura proprie.
Deși legenda spune că a fost îngropat într-un mormânt pentru sărac, adevărul este că a fost înmormântat într-un mormânt comunal obișnuit, în conformitate cu practica vremii.
(articol de Otto Biba, directorul arhivelor muzicale din Viena).
Link

*Referințe internet

Grigore Constantinescu și Daniela Caraman-Fotea, Ghid de operă, București, 1971

Ana Buga și Cristina Maria Sârbu, 4 secole de teatru muzical, București, 1999

Ioana Ștefănescu, O istorie a muzicii universale, Vol. IV, București, 2002

Călătorii muzicale cu Simon Callow