Andra Tischer, Bel-Esprit.ro
Sorina Muntean (Sor, cum își semnează postările pe Facebook) se definește prin suflet, emoție, trăire, vibrație la maximă intensitate. E un manual de întrebuințare a inimii sub stare de asediu această ființă solară, plină de viață, iubire, chemări din toate zările de lumină ale vieții. Poemele ei sunt declarații de dragoste față de tot ceea ce este dragoste, de la primii fiori ai zilei, iar cuvintele i se dau firesc, domesticite brusc de intrarea în lume prin poarta gândurilor ei:
”Ce pot oferi? Ziua de astăzi, cu mine în ea. Exact așa cum mă găsesc. Acest acum, real și palpabil, acest este, singurul care-mi face și desface gânduri, fapte și zâmbet. Va fi prețuit?! Doar de cei care-și aliniază clipele, ca și mine, în fața aceleiași energii. Și apoi, contează că eu dăruiesc. Eu mă dăruiesc. Astăzi, acum, oricum ar fi, sunt tu. Dăruit exact cum îl simt. Dacă peste toate cele neajunsuri, ciopârțit, adunat, însăilat, asezonez cu iubire, ea se prinde, altoi dumnezeiesc întru rod curat și bun. Iar asta-i superputere.
Care este cuvântul/expresia care te definește ca femeie?
Sorina Muntean: Cred că cel mai potrivit cuvânt care mă definește ca femeie, este FEMEIE. Nu mă refer aici la accepțiunea biologică a termenului care definește o femeie. O femeie este sensibilitate creativă, regenerare fantastică, blândețe și determinare. Aleg să mă privesc așa, chiar și când încolțesc prin mine gânduri de subminare a propriei ființe.
Sorina Muntean, autor Bel-esprit.ro
Care este cuvântul/expresia care te definește ca scriitoare?
Sorina Muntean: Devenire. Acesta-i cuvântul sub care dăruiesc și-mi dăruiesc bucuria cuvântului. Cuvântul mă botează cu foc și mă stâmpără la vreme de covârșitoare sete. Cred că nu-s nimic din ceea ce nu trebuie să fiu. Cred în ceva ce-i scris și-n ceva ce pot scrie. Cu darurile, harurile și frumosul dat, prin cuvânt.
Cum este astăzi percepută literatura feminină? Care este importanța care i se dă, vis-a-vis de literatura scrisă de bărbați?
Sorina Muntean: Nu cred că literatura feminină mai este ocupanta locului secund. Nici nu cred că mai există această ierarhizare, sau n-ar trebui să mai existe. Femeia și-a spus punctul de vedere de-a lungul istoriei prin fapte, prin atitudini, prin prezență. Că acum o face magnific și prin cuvânt, iar acest lucru este văzut, nu-i decât un firesc, un normal cu plus pentru femei și bărbați, deopotrivă. Uneori, am impresia că literaturii feminine nu-i trebuie un nume pe-o copertă. E de ajuns să te scufunzi în lectură și poți afirma cu tărie că-i vorba despre un autor-femeie. Poate sunt acuzată de subiectivism, însă trăim vremuri când întoarcerea către lăuntru este evidentă, iar literatura feminină are exact rețeta pentru întoarcerea către sinele suprem, către eul-esență.
De ce scriu femeile?
Sorina Muntean: De ce scrie o femeie?! De har, de drag, de dor, de chin, de plin. Scrie a dăruire, a vindecare, a frumos și a trăire. Scrie a adevăr. Din nou, e teren deschis pentru dispute, dar cine mai are prea multă energie pentru asta?! Femeia trebuie să spună ce știe, ce simte, ce vede și mai mult de atât, vizionară și înzestrată cu mult peste simțurile cunoscute, ea are menirea de-a rosti aceste descoperiri. Și o face în atât de multe și diverse forme.
Care este atuul literaturii scrise de femei?
Sorina Muntean: Sensibilitatea și incisivitatea. Iar la acestea se adaugă altele care vin să întărească această complementaritate care, la prima vedere, pare antagonism de mare clasă. Femeii parcă ii sunt mai la îndemână manifestările stărilor pline de emoție, însă nu se teme să numească ceea ce doare, ceea ce nu potrivește într-o dreaptă aliniere a vieții.
Dacă recunoaștem femeii care scrie și rolul de mentor, care ar fi gândurile pe care le transmiteți astăzi femeilor din România?
Sorina Muntean: O femeie care se știe pe sine, ori se găsește în timp ce parcurge drumul scriiturii, inevitabil devine un mentor. Oare de ce citim?! Pentru că, mai mereu, căutăm răspunsuri, leacuri pentru suflet, claritate în decizii care trebuie luate. Și de cele mai multe ori, scrierea, chiar dacă nu îți pune negru pe alb răspunsul, îți întinde drumul către el. Îmi place să cred că fiecare autoare lasă părți din propria ființă în scrierea ei. Aceste părți alcătuiesc manualul unui frumos pentru fiii care se apleacă peste numele înscris pe carte, cum bine exprima Arghezi. Mentoratul în lumea asta, vizionară și creativă, vine la pachet cu produsul întru nemurire.
Citiți și interviul cu Adriana Bogatu.
Licențiată în Filologie, Andra Tischer trăiește în Sibiu, fiind profesoară de limba și literatura română la Colegiul Național ”Octavian Goga” din Sibiu. A colaborat în cadrul Cercului Literar de la Cluj cu analize critice asupra creațiilor membrilor grupării, publicate în volume antologice, publică poezie în revistele Cenaclul de la Păltiniș, Confluențe.org, Logos și Agape (Timișoara), revista ”Singur” (Târgoviște), Melidonium (Roman, Neamț). Din 2015 până în 2017 a fost Secretar general de redacție la revista online Literatura de Azi. Publică volumul de poezii „Legi nescrise” în aprilie, 2018, la editura Armanis din Sibiu. Convinsă că salvarea ființei umane stă în iubire și în artă, capabilă să transfigureze orice fel de realitate, până și cea mai sordidă, Andra Tischer e o umanistă prin excelență, această vocație fiind cartea de vizită pe care și-a asumat-o tranșant cu fiecare ocazie.
