Miercurea din Săptămâna Patimilor – despre un episod tulburător din Evanghelii – spălarea picioarelor lui Iisus cu mir de către femeia păcătoasă.

„S-a apropiat de El o femeie, având un alabastru cu mir de mare preț și l-a turnat pe capul Lui pe când ședea la masă.” (Matei; 26, 7.)
„Că ea, turnând mirul acesta pe trupul meu, a făcut-o spre îngroparea Mea.
Adevărat zic vouă: Oriunde se va propovădui Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune și ce-a făcut ea, spre pomenirea ei.” (Matei; 26, 12-13.)

„Luând o litră cu mir de nard curat, de mare preț, a uns picioarele lui Iisus și le-a șters cu părul capului ei. Iar casa s-a umplut de mirosul mirului.” (Ioan; 12, 3.)

Julia Stankova

Dincolo de interpretarea referitoare la aplecarea către cei săraci, de incapacitatea unora de a înțelege jertfa, de a se înălța dincolo de mundan pentru a simți ce înseamnă darul (vasul scump de alabastru este spart pentru a putea fi înfăptuită mirungerea, iar ucenicii sunt contrariați de gestul femeii pe care îl consideră inutil, ba chiar o risipă), acesta este unul din acele fragmente din Biblie de o subtilitate dogmatică aparte.

Este moartea eros-ului platonician și supremația termenului agape din Noul Testament – schimbare de paradigmă radicală care vine împreună cu tot ceea ce înseamnă conștiință creștină. Vorbim despre o diferență tipologică și nu despre una de valoare, pentru că, la drept vorbind, aparțin unor lumi spirituale cu totul distincte.
Agape este binele în sine, este iubirea – concepția de bază originală a creștinismului, este legată de comuniune, are trăsăturile cerescului și nu are nicio etică întemeiată individualist.
Agape nu presupune justițiarism, echitate sau nomos (ca în concepțiile vetero-testamentare referitoare la iubire în sensul existenței unei porunci a iubirii: „Să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți!”)
Acest episod presupune tocmai această detașare de eros, o detensionare, o renunțare la senzualitate, o suprimare, o schimbare de paradigmă. Ea – deși păcătoasă – încearcă (în felul ei personal) să îl liniștească pe Iisus. Să îl aline. Ba mai mult, prin gestul ei, face risipă – este ceea ce îi indignează pe ucenici. Ei consideră gestul absolut gratuit și inutil.

Cu toate acestea, felul în care o privește Iisus (care este agape, în toată splendoarea termenului) pe această femeie păcătoasă, nu este ermetic, dimpotrivă. Gestului femeii – la prima vedere încărcat de eros, un eros de sorginte platoniciană (aplecată, îi unge picioarele cu mir și i le șterge cu părul) – i se răspunde cu bunătate, cu înțelegere și cu maiestate.

Iar maiestatea lui Dumnezeu este maiestatea iubirii.

Citiți și Despre întâlnirile care te înalță