Iubire: Cum voi trăi, dacă într-o zi, plecând…?
Mi-e teamă, respirând să nu ucid
Secunda asta, veșnic trecătoare,
Să nu te pierd, mă osândesc să-nchid
Pe veci, în mine, timpul cu zăvoare.
Că uite, iar vin zorii și nu știu
Cum se zideste în salcâmi o veste,
Că am iubit, că s-a facut târziu,
Și-n tine am rămas doar o poveste.
Cum voi trăi dacă-ntr-o zi, plecând,
Uita-vom despre tot ce ni se-ntâmplă
Și dacă va ploua la mine-n gând
Și iarna va veni la tine-n tâmplă?
Cum voi mai ști că îngeri te-au iubit
Prin carnea mea, ca pe o-ntruchipare
De Dumnezeu, cu trup de fân cosit
Și buze de cireșe dulci-amare?
Măcelului dă-mi ochii, să nu știu
Când vine vremea să plecăm acasă,
Ca-ntr-un azil de scâncet vișiniu,
Spunând poeme pâinii de pe masă.
(Cum voi trăi)
Blogul cameliei Radulian aici.
Născută la începutul sfârșitului, într-un decembrie, 1967. Scrie, la îndemnul profesorilor, de pe la 10 ani și debutează cu poezie la 16 ani ( în Revista Ramuri). Publică foarte rar, cu amânări interminabile, considerând că „mai puțin e mai mult”. De altfel, prima carte îi este publicată în secret de către Tatiana Stepa și poetul Romulus Vulpescu, care îi semnează și prefața (Rănile cuvintelor, editura Semne, 2003). Urmează Rug în octombrie, 2008, Oglinzi – 2015, apoi Oglinzi 2 – Orașul unde tace Dumnezeu, în 2016. Colaborează cu Revista Literatura de azi și alte reviste din țară și străinătate.
