într-un felinar
într-un felinar ruginit stau cu draperiile trase
pe mine a obosit praful, în mine
îmbibat cu lumină.
beau cuvintele…
un inorog mi-a destupat ultima scriitură,
ediția nelimitată.
trece prin sânge greutatea,
prunci se zbat în papile, în buricele degetelor.
dându-le nume și titluri.
nașterea s-a făcut o plutire, s-a făcut
un mic curcubeu luat de la anticarul bătrân.
numele nu mi l-a spus niciodată …
fiindu-mi de ajuns zâmbetul lui asemeni unui felinar ruginit.
stau cu draperiile trase
pe mine obosit praful, în mine
îmbibat cu lumină.
foto painting sursa
Citește și scriitor de vagoane
de aceeași autoare citește și
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
