Interviu. Acolo unde cad voalurile (XV)

Andra Tischer

Andra Tischer, Bel-Esprit.ro

Am ales pentru interviul cu numărul XV (Acolo unde cad voalurile) o autoare pe care o îndrăgesc nespus nu doar pentru talentul ei, confirmat de cărțile publicate, ci și de calitățile ei umane. Pe vremea când mă alfabetizam cu ale scrisului, editatului și publicatului, am întâlnit-o pe Cristina la Catchy.ro, iar asta a fost, cu siguranță, mâna Providenței. Cu atâta pricepere, calm, prietenie dezinteresată, căldură sufletească m-a învățat tot ce era necesar, încât am simțit că pot fi stăpână pe mine într-un timp relativ scurt. O mână de catifea, o voință de granit, un model pentru mine continuă să fie Cristina Lincu, și pentru asta i-am propus cele câteva întrebări prin care să pătrundem în tainele laboratorului ei de creație.

Nu mai rămâne decât să continuăm lectura cu cărțile ei, atât de necesare într-o perioadă în care multe drumuri ni se încurcă și trebuie să le (re)găsim, pentru noi și pentru cei care cred în noi. Cărțile Cristinei au puterea asta de a exprima atât de frumos universalitatea sufletului, încât fiecare dintre noi ne putem găsi în paginile lor o ipostază, o emoție, o proiecție, o explicație, mai presus de toate. Așadar:

Cine ești tu, Cristina?

Cred că fiecare caută toată viața răspunsul la această întrebare. Suntem, inevitabil, suma propriilor experiențe, suferințe, fericiri, iubiri, așteptări… Nu vorbesc la plural doar pentru a evita răspunsul pertinent, ci din cauză că încă nu l-am găsit. Încă îl caut în interiorul meu, în semnificația întâmplărilor prin care trec, a deciziilor pe le iau, în oamenii-lecție din jurul meu și, mai presus de orice, în scrierile mele (dintre care menționez doar ultima carte recent apărută la editura BookForge, volumul de povestiri aproape fantastice „Femeia dintre lumi”). Sunt sigură că acolo se află răspunsul pe care îl caut…

Care este cuvântul/expresia care te definește ca femeie?

Complicat să aleg doar un singur cuvânt, complicat să-l menționez cu siguranța că mă reprezintă în proporție de 100%. Totuși, cred că „toleranța” ar ocupa cu mândrie primul loc al listei tuturor cuvintelor ce mi-ar putea alcătui, mai mult sau mai puțin fidel, portretul uman. Consider toleranța esențială pentru a putea duce toate luptele pe care viața, inevitabil, ni le așază cu generozitate în cale. În aceeași măsură, toleranța mă învață și cum să-mi gestionez succesele, nu doar obstacolele. Astfel, îmi place să cred că am reușit să depășesc (măcar parțial) stadiul de „judecător” și că mi-am însușit (într-o măsură ce variază, trebuie să recunosc) „acceptarea” și „înțelegerea” față de oameni, dar și față de mine însămi.

Care este cuvântul/expresia care te definește ca scriitoare?

Când scriu, pentru mine sunt esențiale două aspecte: stilul – care trebuie să fie neapărat fluid, armonios, atrăgător, uneori viclean, alteori inocent, dar mereu lipsit de artificii inutile – și emoția, indiferent de natura sa. Este vorba nu doar de emoția din care îmi cobor personajele și poveștile, ci și de emoția pe care o resimte cititorul atunci când face cunoștință cu oricare dintre scrierile mele. Dacă atunci când închide cartea, uită narativul, dar reține pe termen lung starea, trăirea, senzația, sentimentul, înseamnă că mi-am atins scopul și știu că, inevitabil, lumile mele imaginare nu sunt sortite apocalipsei.

Interviu. Acolo unde cad voalurile. Cristina Lincu

Cum este astăzi percepută literatura feminină? Care este importanța care i se dă, vis a vis de literatura scrisă de bărbați?

Deși am folosit și eu de multe ori această sintagmă, „literatura feminină”, am început să n-o mai agreez, măcar pentru că nu are corespondent. Ați auzit vreodată de „literatura masculină”? Cred că ar trebui să vorbim despre literatură și apoi despre fiecare carte în parte, fără a o încorseta în anumite standarde. Se spune că literatura scrisă de femei este mai „sensibilă”, dar și mai „ușoară”, nu? Vedeți cât de mult rău ne fac generalizările? Fiecare carte este unică, iar autorul îi împrumută mereu câte ceva din personalitatea sa, evident, doar că nu acesta este elementul definitoriu. Trebuie să adăugăm imaginația, talentul, documentarea, cultura generală, capacitatea de analiză și sinteză și lista poate continua.

Pe de altă parte, nu toți bărbații scriu „dur”, cum nu toate femeile scriu „siropos” (alte etichete și generalizări de care v-ați lovit, cu siguranță, și care sunt, de asemenea, departe de adevăr). Singurul criteriu valid de apreciere a unei cărți este valoarea sa și atât, indiferent de sexul autorului. Dar, ca să răspund concret la a doua întrebare, deși există numeroase scriitoare celebre, precum Virginia Woolf, Agatha Christie, Sylvia Plath, Isabel Allende sau J.K. Rowling – și asta ca să enumăr doar câteva nume ce-mi vin rapid în minte, literatura scrisă de femei pare să ocupe locul doi în preferințele cititorilor, de cele mai multe ori doar din cauza prejudecăților despre care vorbeam mai sus, iar asta este o eroare.

În plus, dacă vorbim despre literatura contemporană străină vis a vis de cea autohtonă, deja știm ce se întâmplă. Tendința pieței este (încă) de a aprecia apriori orice carte tradusă în detrimentul celor scrise de autori români. Cu mici excepții atunci când vine vorba de nume deja consacrate, autorii străini se vând mai bine decât cei români, fie ei femei sau bărbați.

Cristina Lincu, apariții

De ce scriu femeile?

Fiecare autor, femeie sau bărbat, nu contează, are propria motivație. În ceea ce mă privește, scriu pentru că așa mă simt cel mai bine, cel mai „eu însămi”, dacă vrei. Atunci când le permit imaginației, emoției și pasiunii să-și facă de cap în cuvinte, știu că-mi împlinesc menirea ca scriitor. Iar asta permite unor lumi paralele să-și înceapă existența și personajelor mele să evadeze din mintea mea pentru a colinda libere lumea reală. Iar asta este o senzație absolut colosală!

Care este atuul literaturii scrise de femei?

Atuul literaturii scrise de femei este reprezentat de talent, de experiențele personale irepetabile și de perspectiva lor unică asupra lumii. Atuul literaturii scrise de bărbați este reprezentat de talent, de experiențele personale irepetabile și de perspectiva lor unică asupra lumii.

Dacă recunoaștem femeii care scrie și rolul de mentor, care ar fi gândurile pe care le transmiteți astăzi femeilor din România?

Rolul de mentor este unul încărcat de mari responsabilități. Inevitabil, atunci când te adresezi lumii din postura de scriitor, devii o voce publică, iar mesajele tale ajung uneori foarte departe. Sincer, mi-aș dori ca și mesajele mele să aibă această soartă, mai ales atunci când ele transmit ceea ce cred că este cu adevărat important: să ne respectăm, să ne tolerăm, să ne acceptăm, să ne iubim și să nu mai permitem, ca femei, să ne fie încălcate drepturile.

Să oferim și să primim cu aceeași bucurie, să pășim cu spatele drept și fruntea sus, să ne susținem și încurajăm reciproc, să luptăm pentru a deveni cine ne doream să devenim înainte ca viața să ne prindă sub tăvălugul ei și, desigur, să nu renunțăm niciodată la noi însene. La visurile și la potențialul ce așteaptă, până în ultima clipă, împlinirea. Să nu uităm că niciodată nu este prea târziu și că în fiecare dintre noi sălășuiesc o forță și o lumină copleșitoare pe care ne putem baza chiar și în cele mai dificile momente.

Pe Cristina o găsiți AICI, pe cristinalincu.ro

„Femeia dintre lumi” sau volatila graniță dintre realitate și fantastic