”Un actor grăbit”, ”Nicio stea”, ”Focul”, ”Cartierul cântă rock”, ”Mai frumoasă”, sunt melodii pentru care timpul nu se va opri în loc, așa cum s-a întâmplat, în 9 martie 2006, cu Laura Stoica – un cer de pasiune brăzdat brusc de bubuitul ceasului rău care își găsise să sune taman atunci, când albastrul se limpezise și o dragoste nouă venea cu un copil cadou.

Laura Stoica (n. 10 octombrie 1967 – d. 9 martie 2006)

Povestea de viață i-a fost asemeni melodiilor cântate. Aprinsă, năvalnică. Și oprită atunci când îți dorești cel mai mult să continue.

Ea, Laura, o emblemă strălucitoare pusă pe muzica rock, o voce care nici măcar nu avea nevoie de un chip, dar așa, cu chipul și personalitatea ei, o prezență dogoritoare care umplea nu numai scena, ci și visele celor care o ascultau…

Departe de speculații care ar cânta strâmb pe un portativ al amintirii, Laura Stoica rămâne un simbol al tinereții fără bătrânețe, tot ”Mai frumoasă”…

Mai frumoasă

Laura Stoica

Ești departe și ai asupra mea o putere imensă,
Mă trezesc zâmbind în fiecare zi.
Ce șansă că te-am cunoscut!
Nu mai credeam în iubire de mult.
*
Vreau să rămân în lumea ta plină de iubire,
N-am mai fost îndrăgostită așa nicicând,
Fericirea pe care-o primesc
Doar cu tine vreau s-o trăiesc,
Cu tine învăț să iubesc… Ooo…
*
Tu mă vezi mai frumoasă decât știu eu,
Mă faci să simt că sunt centrul lumii eu,
Și mă alinți, mă alinți, mă alinți cu vorbe dulci,
Inima mea nu vrea s-o minți, nu vrea s-o uiți.
Vreau să rămân în lumea ta plină de iubire,
Să mă trezesc zâmbind în fiecare zi,
Fericirea pe care-o primesc
Doar cu tine vreau s-o trăiesc
Cu tine învăț să iubesc… Ooo…
*
Uneori, fără tine, drumul e greu,
Aș vrea să fii cu mine, cu mine mereu…
Fericirea pe care-o primesc
Doar cu tine vreau s-o trăiesc.