Îi plac vorbele strecurate,
puțin mușcate de buze,
scoase șoptit afară
pe gura din spate
Verbele ce scot fum îi plac
mari rotocoale
în timp ce stau tolănite
și goale
pe plaja de aur fierbinte
a gândului ei…
Îi plac cuvintele
șoldurile lor lunecoase
să le simtă pe limbă
când ele se schimbă şi pleacă neînțelese
fără să-ntrebe
sau să le pese.
foto tumblr.com
Citește și Semnul ce-ți las
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
