(Dacă) mâine nu vine niciodată…

Mâine nu are realitate, fiecare zi o probezi ca azi și acum.

Într-un ton înțelept sau doar strident, persuasiv până la cutremur sau, din contră, lungit a pisălogeală, acest adevăr a ajuns să ne fie servit pe tavă, citat, pus sub nas – treziți-vă odată! -, foarte des și cu o insistență crescândă. Nu mă voi lega de o modă – oarecum criticabilă, dar explicabilă – a zilei, ci de sunetul unui ”clopoțel de argint” pe care, auzindu-l, îl urmezi trăind și NEAMÂNÂND.

Dacă-l auzi, mai simți și că acest clinchet e centrifugat de titirezul vieții. Când se oprește se lasă tăcerea. Gata.

Am simțit, da, așa mai înfipt în piept, atunci când, cu o sclipire tainică în ochi, am fost anume îndrumată să  ascult ”If tomorrow never comes”.  Am depănat cd-ul acela cu Ronan Keating zile întregi, obsesiv. Vibrația din voce, melodicitatea de o căldură aproape febrilă avea puterea de a pătrunde prin toate cotloanele sufletului, încălzindu-le și răscolindu-le până și pe cele mai reci și îndepărtate. Ivit de pe coperta circulară, chipul artistului contrasta – prin tinerețea sa – cu greutatea înțelesului cuvintelor. Asta se întâmpla în anii 2000 și ceva…

Meritul formidabil al lui Ronan Keating este acela că transmite conținutul ca și când tocmai atunci l-ar experimenta, atenționându-ne sublim să iubim fără economie și amânare.

Am trăit zilele astea, pe viu! la Brașov, melodia cântată de un Ronan aflat, de această dată, în ”the era of his forties” și a fost o experiență veritabilă.

Thanks God!

Cum să nu fii convins(ă) și să nu iei aminte atunci când un bărbat cu riduri exrem de fine în jurul unei priviri albastre ca un lac elvețian, îmbrăcat într-un tuxedo impecabil și incapabil să ascundă o siluetă a cărei musculatură e suplețe muzicală, ia microfonul și, cu mișcări agile, fluide, de sexy irish man confient, îți cântă If tomorrow never comes de la înălțimea experienței unui soț și tată de copii, fost și actual talent artistic. E imposibil, credeți-mă.

Ronan Keating a visat să ajungă atlet – ”a true runner” -, dar la șaisprezece ani a virat inspirat spre cântec și muzică pop. Și ce bine a făcut! A început acest drum în 1994, fiind cântărețul/băiatul principal al grupului irlandez cvintuplu Boyzone. Lumea i-a căzut la picioare atunci când single-ul său „When You Say Nothing At All” – coloană sonoră a filmului Notting Hill – a ajuns pe primul loc în mai multe țări. Ca artist solo, a lansat nouă albume și a vândut peste 20 de milioane de discuri în întreaga lume, alături de cele 25 de milioane de înregistrări cu Boyzone. Cifrele astea de milioane! reflectă scala magnitudinii sale artistice și a recunoașterii de care se bucură.

O alta latură a personalității lui Ronan Kating care ar sensibiliza orice suflet de femeie este aceea legată de activitățile de caritate ale unei fundații destinate sprijinului luptei împotriva cancerului de sân. Aceasta poartă numele mamei sale, Marie Keating, care a murit din cauza bolii în 1998.

Ronan a promis că se va întoarce din nou în România. Să ne (în)cânte. O promisiune far!

Și acum sorbiți un irish cofee, într-o ceașcă cu pereți străvezii de suflet:

Sometimes late at night

I lie awake and watch her sleeping

She's lost in peaceful dreams

So I turn out the lights and lay there in the dark

And the thought crosses my mind

If I never wake up in the morning

Would she ever doubt the way I feel

About her in my heart

If tomorrow never comes

Will she know how much I loved her

Did I try in every way to show her every day

That she's my only one

And if my time on earth were through

And she must face this world without me

Is the love I gave her in the past

Gonna be enough to last

If tomorrow never comes

'Cause I've lost loved ones in my life

Who never knew how much I loved them

Now I live with the regret

That my true feelings for them never were revealed

So I made a promise to myself

To say…
Citește și May I Offer You A Pink Marini?!