tumblr.com
Un cântec și două femei întâlnindu-se peste timp și spațiu, într-o dimensiune de simțire. MUZICA.
Ea face ca – în 2013, la o sută de ani de la nașterea Mariei Tănase – formația Pink Martini din Portland-Oregon!, să înregistreze un cover după netocitul de vreme, gusturi și înclinații cântec lăutăresc –Până când nu te iubeam- și să îi aducă, prin interpretarea sfâșietoare, un omagiu ”păsării măiastre”. Celei care l-a tânguit atât de universal, apăsat și nostalgic la vremea ei încât, Storm Large ajunge să-l cânte în românește de partea cealaltă a lumii și apoi să declare: ”La mulți ani, Maria! The world is a more beautiful place because you were in it!”
Melodia face parte din albumul Get Happy. Pasiunea cu care cântă i-ar convinge și pe cei mai pretențioși și adevărați lăutari din Bucureștii cu ștaif și suflet românesc de odinioară.
Așa cu minunații din Pink Martini, le curge muzica prin sânge.
Paranteză: poate că îi știți din Dream a Little Dream: Pink Martini & The von Trapps, de exemplu; mulți am fredonat melodia asta într-o zi de vară, sub umbra unui copac, visând ”a little dream” și răsucindu-ne o șuviță pe deget. Voi mai scrie despre ei și vrăjile lor…
Aducere aminte
În „Spitalul amorului”, volum de cântece lăutărești publicat de Anton Pann, partitura „Până când nu te iubeam” a încercat să se vindece de dor stând și oftând laolaltă cu alți incurabili din culegerea poetului și compozitorului. Nici vorbă! A ajuns peste ani în grija și îngrijorarea Mariei Tănase, a cărei interpretare îi imprimă o aromă orientală tulburătoare și se însoțește de un acompaniament violonistic aparte, cu efecte de scordatură.
Alăturarea surprinzătoare a celor două femei, care mie mi-a produs o nedeslușită încântare, ar fi poate o simplă întâmplare dacă nu ar întruchipa atât de evident perpetuarea unei valori și preocupări profund umane exprimate cu atâta patos artistic într-un orizont fără limite.
Și încă ceva. Invitația rămâne în picioare.
Până când nu te iubeam, Dorule, dorule, Unde mă culcam dormeam, Dorule, dorule! Dar acum că te iubesc, Dorule, dorule, Nu pot să mă odihnesc, Dorule, dorule! Ies din casă să mă duc, Dorule, dorule, Nu știu încotro s-apuc, Dorule, dorule Săraca inima mea, Dorule, dorule, De la tin’ nu se mai ia, Dorule, dorule!
Citește și Je l’aime, je l’aime
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
