geodezia umbrei

e-un dulce frison al geodeziei umbrei
și-o zi un
ceas anume bate-mpreună
cu mine
dar nu știm nu
știm unul de altul
și-naintăm mână în mână către ce ne-a rămas
din ce n-am respirat niciodată
neputințele mele și chibzuite
uimirile tale

zgândăre buba roșie din palme
să dea sângele.

geodezia umbrei

 

foto sursa

inima mea e leagănul tuturor cuvintelor
din ele cresc copaci și din ei
cad semințe
astfel se nasc visele cotropitoare de drumuri
sfârșitul oricărui drum e pădurea
cea mai amarnică iubită
fără ea trai nu e, dar nici moarte
o porți pe tălpile sufletului căci el
merge în mâini apucând fiece piatră
și îndesânduși-o-n gât ca pe-o lacrimă
neplânsă
ce colier porți tu, inimă… Citește și din scoarța copacilor se prepară pielea de elefant