Se împlinesc 271 de ani de la nașterea poetului, gânditorului și omului de știință german Johann Wolfgang von GOETHE (28 august 1749 – 22 martie 1832), una dintre cele mai ilustre personalități ale culturii universale.

Omul de geniu și-a împletit strâns viața cu literatura, oglindind în ultima toate etapele și meandrele celei dintâi: atmosfera casei părintești, frumusețea naturii, călătoriile, episoadele de dragoste pasionată, prieteniile, impresiile stârnite de artă. Complexitatea scriiturii se regăsește în multitudinea de forme artistice abordate: poezie, dramaturgie, proză, critică literară.

A primit o educație rigidă de la tatăl său, consilierul imperial Johann Kaspar Goethe, și de la profesorii particulari cu care a învățat limbi străine, a studiat istoria, științele naturale, matematica, desenul și muzica, a practicat scrima și călăria.

Între 1765-1768, a urmat studii de drept la Leipzig, pe care le-a întrerupt din cauza stării precare de sănătate.

Anii următori i-a petrecut la Frankfurt și Wetzlar. Au fost ani de afirmare literară în spiritul curentului ”Furtună și avânt” (Sturm und Drang), al cărui organ programatic, ziarul ”Frankfurter Gelehrte Anzeigen”, l-a editat împreună cu Johann Gottfried Herder și Johann Heinrich Merck.

În vara anului 1773 începe să scrie “Faust”. Scrie, de asemenea, piesa ”Gotz von Berlichingen” (1773) și drama ”Egmont” (1788).

Din dragostea nefericită pentru logodnica unui prieten, se naște ”Suferințele tânărului Werther” (1774), romanul care avea să-l facă celebru.

În 1775 face prima călătorie în Elveția. În același an, ducele Karl-August von Weimar îi oferă postul de ministru, iar Goethe se dovedește un bun organizator și reformator cu vederi înaintate.

În 1776 se înfiripă dragostea sa pentru Charlotte von Stein, care durează până în 1788 și care-i aduce lui Goethe idealul unei omenii pure reflectate în lirica acelor ani.

În 1782  este înnobilat de către ducele Karl-August von Weimar.

Goethe in der roemischen campagna – pictură de Johann Heinrich Wilhelm Tischbein

Călătoria de doi ani în Italia (1786-1788) marchează ceea ce s-a numit ”perioada clasică”. Acum publică dramele ”Ifigenia în Taurida” (1779) și ”Torquato Tasso” (1790).

În 1794 începe prietenia cu Friedrich Schiller, care durează până la moartea acestuia, în 1805.

Doi ani mai târziu termină romanul autobiografic ”Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister”, considerat cel mai valoros roman educativ și de formare a unei personalități din întreaga literatură germană. După moartea lui Schiller, Goethe termină partea întâi din ”Faust” (1805), scrie romanul ”Afinități elective” (1809), publică ”Poezie și adevăr” (1811-1814), primele părți din ”Divanul occidental-oriental” (1811-1813), ”Anii de peregrinări ai lui Wilhelm Meister” (1821).

Johann Wolfgang von Goethe a desfășurat și studii științifice, în domenii precum mineralogia, geologia, botanica sau osteologia. De pildă, a scris despre osul intermaxilar la om (1784), metamorfoza plantelor (1790) și despre teoria culorilor (1810).

În pragul bătrâneții, casa lui Goethe din Weimar devine loc de pelerinaj pentru cei care veneau să-l vadă pe vestitul ”patriarh”. În ultimii ani de viață, Goethe își îngrijește ultima ediție de opere — 40 de volume apărute în anii 1827-1830, urmate de alte 20 de volume apărute în perioada 1833-1842.

Marea ediție din Weimar, care mai cuprinde și scrierile științifice, jurnalele, însemnările și corespondența, însumează 133 de volume, mărturie a celei mai prodigioase activități desfășurate de vreun scriitor german.

În anul morții, Goethe încheie marea operă a vieții sale, ”Faust”, la care a lucrat în jur de 60 de ani. Acest poem dramatic, în două părți, al cărui personaj principal reprezintă un simbol al tragicei căutări a adevărului, este considerat capodopera literaturii germane. (sursă)

Demon – Străvechi cuvinte

Ca-n ziua, când, născându-te, senine
Saluturi soarelui roteau planeții,
Curând treptat s-a împlinit în sine
Ființa ta prin legea dată-a vieții.
Așa ți-e scris să fii, nu scapi de tine,
Așa o spun sibilele, profeții.
Nici timp, nici forță nu slăbesc sub boltă
Tiparu-adânc, ce fraged se dezvoltă.

Traducere Ștefan Augustin Doinaș

Celei depărtate

Cum, tu te-ai dus pe totdeauna?
M-ai părăsit cu-adevărat?
Dar tot mă urmărește-ntruna
Același glas cutremurat.

Așa cum călători în zori
Spre cer privirea își avântă,
Când sus, în spațiul fără nori,
Vrăjită ciocârlia cântă,

Tot astfel ochiul meu străbate
Prin câmp, pădure și zăvoi.
Te cheamă cântecele-mi toate:
O vin, iubito, înapoi!

Traducere Ioan Sân-Georgiu

foto tumblr.com