Dragi cititori ai revistei Bel-Esprit, iubite cititoare, oameni frumoși și deștepți, curioși și interesați de mersul lumii,
La mulți ani și un an pe placul inimii și pe voia minții!
Vă mulțumesc că aveți nevoie de noi, așa cum noi avem nevoie de dumneavoastră. Să ne cunoaștem și recunoaștem, să ne întâmpinăm, să ne ajutăm să înțelegem rosturi din jur.
Acum la început de an, un secret despre mine: sunt un fel de Argus, cel cu o mie de ochi presărați de-a lungul pielii. Probabil că de aceea uneori văd lumea prin multe perechi de ochi (și să mă iertați pentru asta): una a profesorului – care analizează și intenționează să transmită de fiecare dată un mesaj coerent, pe care și-l dorește și corect -, alta a scriitorului – care distorsionează realitatea și o transformă în universuri mai mult sau mai puțin posibile; o a treia, cea a adolescentului, care se redefinește continuu, chiar dacă stă ascuns bine în Matrioșka-adult cu care iese în lume; în fine, o alta, cea a femeii vulnerabile, care se folosește de intuiție ca de cea mai sofisticată unealtă și care vine în fața dumneavoastră ca la cel mai sincer prieten.
Dacă mă întrebați de unde nevoia de a vă scrie, recunosc că este vorba despre o bucurie. Sau o stare generatoare de bucurie. Un dialog cu cititorul-cel-deștept pe care mi-l imaginez la capătul celălalt. Indiferent despre ce am scris sau despre ce scriu, o fac deschizând un joc sau un dialog. Ca să ne întâlnim și să ne fericim împreună. Să ne fie mai ușor în tot ce avem de făcut.
Atunci când scriu, deschid un dialog cu dumneavoastră. De multe ori este vorba despre un subiect care interesează o sensibilitate feminină, senzitivă, sinestezică, intuitivă. Povestea pe care o trimit la dumneavoastră are în vedere de cele mai multe ori un cititor care se lasă amuzat sau sensibilizat, care acceptă propunerea, care are o reacție, aderă sau care se împotrivește. Un cititor căruia nu-i place să se plictisească atunci când citește sau află ceva. Un cititor activ, participativ. Exact așa cum sunteți dumneavoastră.
Bel-Esprit este locul întâlnirii noastre, al întâlnirii voastre, este leacul în tristețe și singurătate și liantul pentru solidaritatea în fața spaimelor sau a limitelor noastre, este aleanul pentru dorul de ființele dispărute sau ingredientul secret pentru șarmul prieteniei dintre femei, dintre femei și bărbați, dintre semeni.
Între noi nu este distanță, sunt doar fire invizibile care ne leagă.
Pentru toate acestea, dragi cititori minunați, aș vrea din tot sufletul să vă mulțumesc. Pentru că nu sunteți nepăsători, pentru că citiți revista, pentru că aveți încredere în voi și în ceilalți, în experiențele sau poveștile sau întâmplările lor.
Și pentru că asta este minunat și dă tuturor o energie și o prospețime care se lasă citite prin toți pixelii: în așa fel încât ea, revista (și voi împreună cu ea), să iasă în lume.
Și asta, dragii mei, nu e puțin lucru. Să vă opriți din mersul vostru, rapid, preocupat, și, prin asta, superb, doar ca să fim împreună chiar nu e puțin lucru.
Vă mulțumesc și vă doresc să aveți bucurie, entuziasm și speranță în tot ceea ce faceți!
Ohara Donovetsky – 2 ianuarie 2020
Pe Ohara o găsiți aici și pe blogul personal, aici.