Feminitate și poezie

Bineînțeles că niciun profil de gen nu trebuie impus ca normă. Pe de altă parte, pot să spun că nici feminismul, nici anti-feminismul nu au făcut nimic ca să valorizeze feminitatea aceea pe care o cântă poeții și o pictează artiștii și pe care unele dintre noi chiar o încarnăm… la propriu, cum să zic?!

Indiferent de regim, de context social, de cursul istoriei și de valorile dominante, feminitatea a cam fost sacrificată… O mai trezesc din morți artiștii. Dacă în istorie femeile erau educate să se auto-anuleze și să își reprime orice natură proprie în supunere oarbă, acum sunt încurajate să își sfideze natura în alte moduri. Sunt încurajate să fie oricum: rebele, fatale, recalcitrante, fără gen, bărbate… dar nu tocmai feminine.

Cum e să fii? să ai nevoie de tandrețe și stabilitate și intimitate și să simți nevoia să le oferi, să fii dependentă de dragostea și dorința bărbatului, să ai vocația intimității, să ai grație și delicatețe și o anumită fragilitate. Să te simți împlinită când el îți descoperă tainele și vulnerabilitatea. Să simți că nu trăiești cu adevărat decât dacă ești îndrăgostită. Să-ți vină să îi dăruiești fiecare suflare, să visezi să fii sufocată, intoxicată de pasiune. Unele suntem așa, de la natură, fără scăpare. Dacă admitem, ipotetic, că omul poate avea orice gen și că e nedrept să îi fie impus un model din exterior și că există o serie întreagă de profiluri de femei și de bărbați, atunci și feminitatea aceasta – să îi zicem pură – poate fi în firea cuiva.

Logic vorbind, dacă nu există reguli – să admitem ipotetic-  și femeia-absolută poate ieși din pălărie la loteria genurilor. 

Așa cum o ființă care se simte și concepe androgină se poate simți strivită și abuzată de pretenția socială de a întruchipa un model de gen tradițional, e valabil și invers. Unele dintre noi ne simțim agresate de pretenția de a ne comporta ne-feminim. Misoginia constă, în fond, în disprețul față de ce e specific femeiesc. Anularea misoginiei nu se poate realiza trisând și prefăcându-ne că nu există nimic propriu femeilor…

Unii oameni, mai senzuali, se identifică mai mult cu corpul lor. Feminitatea implică o mai strânsă legătură între minte și corp și o asumare mai temeinică a celor trupești și sensibile.

Oamenii se pot simți în sinea lor mai întrupați sau mai destrupați, mai condiționați de o anumită natură sau nu, mai subjugați sau mai puțin subjugați de senzorialitate.

                    Feminitatea e condiția de femeie în stare poetică. 

Și alt punct de vedere: Despre Feminitate, cu dragoste