fără plasă de siguranță
când barca îți aduce asfințitu-n năvod
și pletele-ți dansează în golul dintre două veneții
stai pe mal și te dedai
celei mai romantice
depravări la ea
ai visat toată viața
bei fierea
chiar
din panto-fiorul poeziei
cine face asta prinde un curaj
supraomenesc
scrie fără plasă de siguranță
născut prematur sau întârziat, dar niciodată la termen
stă-n coasta firii și moare tânăr ca orice geniu
boboc putrezit recunoscut rareori și doar după
ce lumina în mare
i-alunecă.
reproșul mut al unei zadarnice somații
la fericire
înot pe spate deasupra pământul
în brațe mă prinde
ca-ntr-o sincopă a miracolului… Citește și adevăr
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
