Citatul zilei: ”Unui om deștept îi place să învețe. Unui prost, să învețe pe alții.”, spune Anton Cehov. Unul dintre cei mai mari promotori ai realismului rus, Cehov a fost un spirit lucid al vremii sale, neîntrecut în a pune sub lupă moravurile unei societăţi în declin, sufocate de prejudecăţi şi false pretenţii. După el, oamenii se împart în deştepţi şi proşti, la o adică, iar diferenţa constă în destinatarul experienţei de învăţare: înveţi pentru tine, cu gura închisă, în intimitatea propriei fiinţe, eşti deştept.
Cu siguranţă, vei găsi şi forma cea mai inteligentă de a împărtăşi cu ceilalţi învăţătura ta, fără a deveni fastidios sau, mai rău, caraghios. În schimb, prostia e lătrătoare, denigratoare, dispreţuitoare în formele ei versatile cu care ne poluează existenţa, fiind mereu la vedere precum o scamă deranjantă sau umbrele de pe onglidă, atunci când e spălată cu cârpe murdare.
Dar despre prostie am mai vorbit aici, aşa că… lectură plăcută şi… la bună înţelegere!
„Ajuns pe un mic tăpşan, leapădă sacul din spate si odineşte-te. Oodineşte-te şi bea din necuprinsa splendoare, din nemăsurata şi sfânta frumuseţe a naturii.”
Șerban Țițeica (n. 14/27 martie 1908, București, România – d. 28 mai 1985, București, RS România) a fost un fizician român, profesor universitar, membru al Academiei Române (1955) și vicepreședinte al acesteia (1963-1985). Este unanim considerat drept fondatorul școlii române de fizică cuantică.
A făcut cercetări în domeniul termodinamicii, a fizicii statistice, mecanicii cuantice, fizicii atomice și în fizica particulelor elementare.
A adus contribuții originale în domenii variate ale fizicii teoretice: rezistența metalelor în câmp magnetic, absorbția razelor corpusculare grele în materie, teoria pozitronului și polarizarea vidului, radiația electromagnetică multipolară, termodinamică și mecanică statistică, dezintegrarea pionilor în muoni și neutrini, reprezentările algebrelor Lie ale grupurilor unitare și ortogonale. În colaborare cu Costin D. Nenițescu, a publicat și lucrări de cinetică chimică organică.
*****
„În ceea ce mă priveşte, mi-am iubit toate rolurile şi am încercat să fiu cât se poate de sinceră, pentru că sinceritatea, naturaleţea reprezintă cheia fiecărui rol.”
Gabriela-Aimée Iacobescu (n. 1 iulie 1946, Unguriu, Buzău, România – d. 27 martie 2018, București, România), actriță română.
*****
„Arta nu trebuie să fie niciodată considerată drept o excepţie în relaţia sa cu frumuseţea ideală.”
Alfred de Vigny (n. 27 martie 1797, Loches, Indre-et-Loire – d. 17 septembrie 1863, Paris) a fost poet și dramaturg francez unul dintre promotorii principali ai romantismului.
Lirica sa este gravă, sobră, reflexivă, concentrată și abordează teme majore ca: destinul geniului, sensul existenței, viața, moartea. El este, așa cum remarca Ferdinand Brunetière, singurul romantic care a avut idei generale și mai ales o concepție de viață bine gândită, pesonală, filosofică. Poezia lui Vigny este impersonală; evocând încercările la care viața supune omul, aduce în versurile sale stoicismul și trăirea demnă a tuturor sentimentelor.
Scăldătoarea unei cucoane românce
Şi o ţigancă fecioară, eghiptenească prăsilă,
Îngenuncheată îi ţine o oglindă de cristal;
Şi altă fecioară greacă pe cap părul îi anină,
Ţesut în subţiri cosiţe ca de horbote voal;
Şi o fecioară franceză înveleşte cu sfială
Trupul ei cel ca zăpada în prosop cusut cu fir,
Şi o româncă fecioară picioarele ei le spală
Cu lapte în vas de marmur numită de greci porfir;
Apoi tinere neveste în limpede scăldătoare,
Presurând frunze de roză, varsă şi spirturi de flori,
În care intrând cucoana se scaldă cu desfătare,
Şi privind a sale graţii se zâmbeşte uneori…
Apoi din feredeu iese sprijinită de curtence,
În crevat trufaş se culcă sub şalurile subţiri;
Şi jupâneasa bătrână începe trupul să-i frece
Cu spirturi de dânsa stoarse din crini şi din trandafiri.
Iar ca razele luminei să nu-i facă supărare,
Fetele slobod perdele de un atlas argintiu,
Şi lângă ea pun în glastre bucheturi mirositoare,
Dar cucoana când adoarme la un consul au gândit…
În 27 martie 1703: Rusia: Împăratul Petru cel Mare a fondat orașul Sankt Petersburg.
Sankt Petersburg ( cunoscut în limbajul colocvial ca Piter, ca Petrograd — 1914–1924 — și în perioada sovietică sub numele de Leningrad — 1924–1991) este un oraș din Rusia. Se află în Rusia de nord-vest, în delta râului Neva, în partea de est a golfului Finic al Mării Baltice.
A fost fondat de țarul Petru cel Mare, în 1703, ca o „fereastră către Europa”, fiind, de la acea dată, capitală a Imperiului Rus până în 1918. Cu cei aproape 4,5 milioane de locuitori (2002), este în ziua de azi cel de-al doilea oraș ca mărime al Rusiei, al patrulea oraș ca mărime al Europei, un centru european de cultură extrem de important și cel mai important port rusesc la Marea Baltică.
Sankt Petersburg este cel mai nordic oraș european cu peste 1 milion de locuitori. Centrul orașului este unul dintre siturile protejate de UNESCO ca parte a patrimoniului universal. Orașul, care a fost, pentru mai bine de două secole, centrul politic și cultural al Rusiei, este și în zilele noastre extrem de important și, pentru a-l onora, oamenii îl mai numesc, deseori, „Capitala Nordului” („Severnaia Stalița”).
*****
Lingvistul, omul de televiziune, jurnalistul, criticul literar, traducătorul și politicianul George Pruteanu împlinise doar 61 de ani când ”încă o vorbă” s-a transformat în tăcere. Era 27 martie 2008.
Bine cunoscut pentru emisiunea « Doar o vorbă săț-i mai spun », pentru Legea Pruteanu și pentru criticile foarte articulate aduse divertismentului de proastă calitate, astăzi i se simte lipsa mai mult ca oricând, rolul de ”avocat al limbii române” rămânând vacant și trist.
*****
