de ciorapii aprigi din oase de pasăre
și umbra vinului îmbunat și umed
ce-ți locuiau vechii pantofi aruncați
unul de-a stânga și celălalt puțin
mai spre răsărit m-am împiedicat
orbecăind tandru azi pe drumul pierzaniei
mă-ntreb unde ești și
bolborosesc blesteme dezordinea m-a 
atras mereu la tine și versul albit
învălmășeala produsă de aliniamentul perfect
dentiția ta pe contururile mele
poate de-acolo ideea asta absurdă
a căutatului.

foto tumblr.com

Citește și repede