Delia nu vrea copii. Așa, și?

Cu excepția câtorva piese și a câtorva colaborări cu alți muzicieni, nu mi-a plăcut niciodată Delia ca artistă pentru că nu mi-a plăcut niciodată stilul ei și muzica comercială, în genere. Când printre artiștii preferați ai cuiva se numără Guns n’Roses, Lana Del Rey și Depeche Mode, se înțelege că nu prea are cum să-i placă ce cântă Delia, în principiu. Menționez asta pentru a se înțelege că nu-i iau apărarea pentru că mi-ar plăcea muzica ei sau pentru că ar fi la modă, să zicem. Îi iau apărarea pentru că sunt femeie și pentru că, la rândul meu, nu-mi doresc copii.

Cântăreața Delia a făcut, de curând, publice motivele pentru care nu-și dorește să devină mamă. Cu toate acestea, ea a mai declarat, în cadrul unui interviu de acum câtiva ani, faptul că nu e pregătită să aibă copii și că nu ar trebui să i se pună genul acesta de întrebări. De asemenea, acum câteva luni a fost văzută la o clinică de specialitate, speculându-se în presă că ar fi însărcinată. Binînțeles că ceea ce a scris de curând a deranjat multă lume, deși nu ar trebui pentru că ce face cu viața și cu corpul ei o privește strict pe ea.

Indiferent de motivele pentru care Delia nu va deveni mamă, această decizie asumată denotă maturitate și nicio persoană de bun-simț nu și-ar permite să ridice piatra. Mi se pare mult mai de bun-simț să-ți asumi faptul că nu ai instinct matern sau/ și nu ai timp și disponibilitate să treci prin greutățile unei sarcini și ale unei nașteri (sau mai multe) și că nu vrei să-ți asumi creșterea unui copil (sau a mai multora) decât să afirmi o prostie similară cu cea a Irinei Rimes, care în cadrul unui interviu a spus că atunci când va avea copii, îi va duce la țară la mama ei, urmând ca ea să-i viziteze duminica pentru că ea așa a fost crescută.

Am toată admirația pentru mamele care într-adevăr își asumă rolul de mame, care se dedică educării copiilor lor, nu le taie aripile, nu le desconsideră sentimentele și, în același timp, le asigură resursele materiale de care au nevoie. Am de o mie de ori mai mult respect pentru o casnică care își crește copiii cu devotament, în timp ce soțul aduce bani în casă decât pentru o carieristă sau o artistă care vrea să demonstreze cum le face și le drege pe toate, considerând că banii investiți în copil și pozele cu mesaje drăguțe de pe rețelele sociale sunt suficiente. Desigur, acestea sunt extreme. Nu cred că e obligatoriu să fii casnică ca să faci o treabă bună în calitate de mamă, dar dacă ești o vedetă de calibrul Deliei, cu siguranță nu ai putea să te dedici familiei, nu ai avea timpul fizic necesar, în primul rând.

Delia Matache (sursă foto: retetesivedete.ro)

Majoritatea oamenilor habar n-au ce înseamnă să te dedici scenei, publicului, habar n-au că după ce ai susținut un concert de amploarea celor pe care le susține Delia, ultima chestie care-ți lipsește e să schimbi scutece și să adormi copii. Să nu mai vorbim de albume înregistrate, reclame, emisiuni și așa mai departe… Bineînțeles că nici eu nu știu cum e să fii în locul ei, dar am avut tangențe cu scena suficient timp încât să-mi pot imagina cum ar fi.

Femeile care aleg să nu aibă copii nu sunt rele, superficiale, egoiste și, de asemenea, „stimați” misogini, nu se pune problema că nu vrea nimeni să le facă un copil; orice femeie fertilă de pe lumea asta poate să rămână însărcinată dacă vrea, dar poate că nu vrea, poate că nu-și dorește o astfel de responsabilitate. Ar fi bine să înțelegeți că instinctul matern e ceva ce ai sau nu, așa cum instinctul patern e ceva ce ai sau nu. Din păcate, însă, există mult prea puțini oameni asumați, mult prea puțini oameni care nu cedează presiunii societății și mult prea mulți oameni care vor să fie „în rând cu lumea”. De parcă lumea le-ar face și le-ar crește copiii!

Înaninte de a interveni cu bocancii în viața unei femei sau, de ce nu, în viața unui bărbat, în astfel de chestiuni, cum ar fi zămislirea de ființe, ar trebui să vă gândiți că probabil unii oameni își doresc foarte mult să aibă copii, dar nu pot din cauza unor probleme medicale. Ar trebui să vă gândiți că sunt femei care cheltuie mii de euro pe tratamente hormonale și că sunt oameni care, la polul opus, nu-și permit, din punct de vedere financiar, să aibă un copil, dar au maturitatea de a înțelege și de-a-și asuma acest lucru. Alții își doresc, dar nu au un partener oficial și mi se pare perfect de înțeles de ce, în calitate de mamă, vrei ca pruncul tău să aibă și tată și de ce, în calitate de tată, vrei să nu faci un copil aiurea și să-l crești singur. Și mai suntem noi, cei care efectiv nu avem instinctul de a fi părinți, dar în același timp nu vrem să cedăm presiunii sociale și nici să ne supunem unor cutume de ordin religios.

Un copil nu ar trebui făcut dintr-un capriciu, nu ar trebui să fie rezultatul unei decizii impulsive, nu ar trebui folosit pentru a „salva” o relație toxică și nu ar trebui să reprezinte dorința narcisică a unui individ de a avea o versiune a lui în miniatură, pe care s-o domine, neținând cont de dorințele și înclinațiile acelei ființe, care pot fi diferite de cele ale părintelui. Și nu, „Nu ai copii, deci nu ar trebui să-ți dai cu părarea!” nu e un argument, pentru că nu sunt nici medic, dar știu că nu aș vrea să fiu. Cu toții avem dreptul să ne dăm cu părerea despre acest subiect pentru că toți am fost copii și știm ce ne-a plăcut, ce nu ne-a plăcut, așa cum știm ce fel de părinți am fi, dacă am fi.

Eu sunt scriitoare, umanistă pur-sânge. Sincer, nu mă interesează să fac un copil ca să-l trimit la mama pentru că m-a vizitat pe mine Muza și încep să scriu de zor la opt seara, dar nu știu dacă închid laptopul la miezul nopții sau la patru dimineața. Așa cum nu mă interesează să-i ignor nevoile pentru că am eu o stare proastă și nu vreau să văd și să aud pe nimeni. Acestea nu mi se par atitudini normale, nu pentru un părinte. Și nu, nu e problema mea să cresc natalitatea, probabil că e în scădere tocmai pentru că mai mulți oameni încep să nu se mai reproducă aiurea, în ciuda abilităților lipsă din „fișa postului” de părinte. Așa cum a spus Delia: oricum suntem prea mulți, e un adevăr, abia ne mai suportă pământul.

Sincer, felicit orice persoană care devine părinte și își poate asuma, cu adevărat, această responsabilitate, în complexitatea ei, indiferent dacă e femeie sau bărbat. În egală măsură, felicit orice persoană are puterea de a-și asuma faptul că nu e făcută pentru a fi mamă sau tată.

Citește și: Antene de mamă – Ohara Donovetsky