Îmbrobodite în lut de-amor
și păcate,
vibrate umbre s-au strâns
amintirile toate
să uite
neghicite iubiri aruncate
din viitor.
Și ne-am născut fluturi
ce fac bunjee jumping
în măruntaiele clipei,
ca două vise de mere
coapte la sân
de zână cu plete albastre,
ce se dedau, încă,
risipei.
foto tumblr.com
Citește și Buruiana lunii
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
