Grigore Vieru (n. 14 februarie 1935 – d. 18 ianuarie 2009)
Cântec de dragoste
Ai pescuit
Soarele meu în zori
Şi i-ai scos
Icrele roşii.
Ai pescuit
Dealul meu
Şi i-ai scos
Icrele negre.
În jarul
Cântecului ei
Se coace pâinea privighetorii:
Rumena roză.
Iar tu
Cu-nnegurare asculţi
Glasul ei rourat
Şi cântecul meu.
Ferice de cel
Care se mulţumeşte
C-o pâine
Muiată-n uleiul liniştii!
Oglinda
Ne uitam ca doi copii
În oglinda stelei vii.
Unde-i oare clipa cea
De-o sorbeam și ne sorbea?!
Ne uitam nebuni și goi
În oglinda stelei noi.
Unde-i oare clipa cea
De-o sorbeam și ne sorbea?!
Ne uitam ca doi bătrâni
In oglinda unei pâini.
Unde-i clipa de candva
De-o sorbeam și ne sorbea?!
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
